Copilăria lui Florin Niță, portarul echipei naționale a României, este una care ar putea inspira scenarii de film. Este o poveste despre luptă, sacrificiu și determinare, despre un băiat care a învins foamea și sărăcia pentru a deveni eroul unei națiuni.
Florin Niță și greutățile de care s-a izbit de la o vârstă fragedă
Florin Niță s-a născut într-o familie modestă, în care fericirea avea să fie curmată brusc. La doar cinci ani, și-a pierdut tatăl, iar la scurt timp mama sa s-a îmbolnăvit grav. „Viața mea? Pfuuu… A însemnat muncă, muncă și iar muncă! Când am rămas singur, fără părinți, fără bunici, am luat viața în piept de unul singur”, povestește Niță.
„Prin 2005, o femeie a păcălit-o pe mama, luându-i casa, și am fost nevoiți să ne mutăm cu chirie, într-o locuință situată pe strada Livezilor, una dintre cele mai rău famate zone ale Ferentariului. Nu am putut sta acolo mai mult de un an, pentru că era dezastru total. Nu exista săptămână în care să nu fiu nevoit să mă iau la bătaie cu drogații, care se legau de mine fără motiv. A fost un coșmar! Doar Dumnezeu și pasiunea mea pentru fotbal m-au ajutat să trec peste toate aceste momente.”
Pentru a supraviețui, copilul Florin a fost nevoit să muncească. Își amintește cum mergea la fabrica de cozonaci, unde ambala produsele, uneori cu degetele înghețate. „Nu mi-a fost niciodată rușine de muncă. Când rămâi al nimănui, te gândești lângă cine să stai, cu cine să vorbești. Trebuie să găsești o cale să mergi mai departe. Mama era bolnavă și uneori singura noastră bucurie era un cozonac adus acasă. Mă dureau picioarele, eram mic și tot împachetam, dar știam că trebuie să muncesc.”
Florin își amintește cu tristețe momentele când mergea prin frig, încercând să găsească ceva de mâncare. „Eram cu degetele înghețate în teneși, puneam pungi ca să nu mă ud. Toți se uitau la mine și erau impresionați de sacrificiile pe care le făceam pentru a-mi ajuta familia. Puneam multe haine pe mine ca să nu îmi fie frig.”
De la fabrica de cozonaci, la fotbal
Un moment de cotitură în viața lui Florin a fost întâlnirea cu o vecină pe nume Pansela. „Ea a fost cea care m-a dus într-o fabrică de cozonaci și apoi la fotbal. Mi-a zis: «Bucură-te de fiecare dată când joci, e o plăcere a vieții!»”. Acele cuvinte l-au inspirat să vadă fotbalul ca pe o cale de scăpare din viața grea.
„Mi-a spus că fără muncă nu o să reușesc niciodată în viață. Ea m-a dus la teren și mi-a zis: «Florine, să te ții de fotbal și vei avea multe bucurii!»”. Aceste îndrumări au fost punctul de plecare al unei cariere care avea să inspire generații.
Credința l-a ajutat mereu. „În fiecare săptămână merg la biserică. De când eram copil, credința în Dumnezeu m-a ținut pe linia de plutire. Duhovnicul meu este ca un membru al familiei. Dacă vrei să treci peste încercările vieții, ăsta e secretul: credință, muncă și perseverență.”
Concordia Chiajna și tratamentul dur
Cariera lui Florin Niță a cunoscut o ascensiune lentă, dar sigură. A început la Concordia Chiajna, unde a evoluat în toate cele trei eșaloane ale fotbalului românesc. Cu toate acestea, perioada de la Chiajna nu a fost lipsită de provocări. Antrenorul Ilie Stan l-a tratat adesea cu duritate, iar primarul localității a susținut excluderea sa temporară din echipă după ce se aflase că Niță semnase cu Steaua (FCSB) după un meci de cupă care i-a eliminat tocmai pe roș-albaștri.
„Ilie Stan îl umilea zilnic”, au povestit colegii săi. „Îl amenda pentru orice și îl amenința că dacă nu semnează prelungirea contractului, va avea mari probleme.” Florin își amintește cum era trimis la echipa a treia și cum i se interzicea să vorbească cu presa: „Mi-au spus că dacă dau declarații, voi fi amendat cu 500 de euro.”
În ciuda acestor obstacole, Niță a continuat să muncească din greu. „Trebuia să demonstrez că merit să fiu acolo. Nu conta că eram umilit sau dat la o parte, știam că trebuie să îmi văd de treabă.” A descris această perioadă drept una dintre cele mai grele, dar și cele mai formatoare din viața sa.
Steaua (FCSB) și visul european
În 2012, Florin Niță a semnat cu Steaua București (astăzi FCSB), unde a reușit să își demonstreze valoarea. Cu toate acestea, adaptarea la presiunea unui club de top a fost dificilă. „Venind de la Chiajna, lumea mă privea cu scepticism. Dar mi-am propus să demonstrez că merit să fiu acolo.”
Despărțirea de Steaua/FCSB a fost un moment emoționant. „Am vorbit în fața colegilor și nu m-am putut abține să nu plâng. Sunt om înainte de toate. A fost o perioadă incredibilă pentru mine.”
Mai târziu, transferul la Sparta Praga pentru 2 milioane de euro a fost un alt pas important în cariera sa. „Nu mă vor schimba banii. Bogăția stă în fericirea și bucuria celor dragi, nu în lucrurile materiale”, spunea Niță, reflectând asupra succesului său.
Florin Niță, eroul naționalei
La EURO 2024, Florin Niță a fost unul dintre cei mai apreciați jucători ai echipei naționale a României, apărând magistral în meciurile cu Ucraina și Belgia. Evoluțiile sale au demonstrat că munca, sacrificiul și modestia sunt cheia succesului.
„Tot ce am realizat se datorează muncii. Talentul te ține pe linia de plutire, dar doar munca te duce acolo unde visezi. Copiii mei mă motivează cel mai mult. Îmi doresc să fiu un exemplu pentru ei și pentru generațiile viitoare.”
Florin Niță, o lecție dură de viață
Povestea lui Florin Niță nu este doar despre fotbal, ci despre lupta pentru supraviețuire, despre familie și despre credință. „Mama mea a murit împăcată pentru că soția mea i-a promis că va avea grijă de mine toată viața. Îi mulțumesc Laurei pentru tot sprijinul. Viața te călește, dar cu credință, muncă și familie, orice este posibil.”
