Florea Voinea s-a născut pe 21 aprilie 1941, în satul Puchenii Mari, județul Prahova, și și-a început cariera fotbalistică într-un mod neobișnuit, dar caracteristic pentru acele vremuri. Pasiunea sa pentru fotbal s-a născut pe izlazul din sat, unde, alături de alte activități specifice vieții rurale, și-a exersat abilitățile care aveau să îl transforme într-un mare jucător.
„Plecam cu oile și vacile, și acolo am început să joc”, își amintește cu nostalgie Voinea, referindu-se la primii pași în lumea sportului care avea să îi definească viața. Talentul său nativ nu a trecut neobservat, iar Voinea și-a început cariera fotbalistică la echipele ploieștene Prahova și Petrolul. Acolo a captat atenția celor din lumea fotbalului, demonstrând că poate să se ridice deasupra mediului modest în care a crescut.
În 1961, la vârsta de 20 de ani, Florea Voinea a făcut pasul cel mare în cariera sa, transferându-se la C.C.A. (Casa Centrală a Armatei). Această mutare a fost începutul unei cariere strălucite la unul dintre cele mai mari cluburi din România, unde Voinea a devenit un jucător emblematic. În cei 9 ani petrecuți la Steaua, Voinea a câștigat un titlu și cinci cupe ale României!
Transferul la Steaua
„Steaua și Dinamo aveau o înțelegere: într-un an lua o echipă fotbaliștii de soi, anul viitor cealaltă. Dinamo a încercat o manevră: să mă transfere la satelitul Dinamo Bacău, dar Steaua s-a prins. Țin minte că am prins un meci excepțional făcut de Petrolul. Am învins CCA-ul pe 23 August cu 6-2. Nea Ilie Oană (antrenorul de atunci al prahovenilor) m-a folosit în ultimele minute și am dat și eu un gol. Atunci m-au remarcat cei de la CCA. Mie îmi venise hârtia de încorporare, dar nu m-am dus într-o dimineață, mergeam cu un prieten prin Ploiești, și în spatele nostru a oprit o motocicletă cu ataș. M-am trezit că mi-a pus unul mâna pe umăr și mi-a zis: Urcați în motocicletă!. M-au dus la comisariat și, de acolo, cu mașina, direct la București, pe strada Plevnei, unde m-au tuns zero. Așa am ajuns la Steaua.“
După finala de cupă câștigată împotriva echipei Dinamo cu 2-1 din 1970, meci în care a marcat ambele goluri ale militarilor, Florea Voinea era transferat la pachet cu Ion Pârcălab, în Franța, la formația Nîmes Olympique!
Despre perioada Nîmes Olympique, în articolul dedicat lui Ion Pârcălab ☟
După aventura în hexagon, Voinea s-a întors la Steaua însă nu a jucat decât un sezon. A urmat apoi câte un sezon la CSM Reșița, Poli Timișoara și UM Timișoara înainte să-și agațe ghetele-n cui.
În echipa națională a României, Florea Voinea a jucat un meci, un amical împotriva Poloniei (scor 0-0) în 1967. De asemenea, a jucat și în victoria naționalei Olimpice a României împotriva Danemarcei cu 2-1 din preliminariile pentru Tokyo 1964.
Cea mai importantă realizare pe plan internațional a lui Florea Voinea a fost câștigarea campionatului european de tineret (U18) în 1962!
