Flavius Domide: „Cea mai frumoasă realizare a mea în fotbal e că joc la U.T.A.“

0
1334

Pe 7 mai 1946 la Arad, se năștea Flavius Domide, unul dintre cei mai buni fotbliști arădeni din toate timpurile și un simbol al echipei UTA. Are în palmares două titluri de campion cu UTA și a făcut parte din lotul României la Campionatul Mondial din Mexic, 1970. Din păcate, roșcovanul a nu fost folosit deloc în cele trei partide jucate de tricolori la mondialul mexican.

“Acolo, în Mexic, Flavius a fost propus pentru titlul de „Mister”, un fel de „Miss” din campionatele feminine”

Un scurt interviu cu Flavius Domide realizat de Marius Popescu pentru ziarul Sportul apărut vineri, 21 februarie 1969:

Ce înseamnă pentru tine U.T.A.?

Ceea ce înseamnă pentru un fiu mamă, tată şi bunică. Şi fraţii. La U.T.A. am crescut și am ajuns fotbalist. Iar la coechipieri țin ca la fraţii mei“ (n.a. — toţi jucătorii U.T.A.-ei vorbesc cu vădită dragoste de Domide).

„N-am faultat în viața mea. Nu! O dată, la juniori, i-am răspuns unui fundaş „rău“ la a patra talpă consecutivă pe care mi-o pusese“.

„De mic copil sunt… rapidist. Rapidul este marea mea dragoste platonică. De ce? De unde? Poate de la legendele cu Ionică Bogdan și Baratki, poate de la „mitul“ Ionescu- Dumitriu. Sincer vă spun, după ce marchez un gol Rapidului, îmi pare și puțin rău”.

„Modelul meu tehnic? Bobby Charlton! Este singurul jucător pe care, privindu-l, am avut senzația că omul și mingea fac corp comun. Pentru că întotdeauna am acordat o mare atenţie săriturii la cap, am să vă mărturisesc că am „conspectat“ cu minuţiozitate ştiinţa „heading“-urilor a doi maeştri în materie: Constantin și Țârlea“.

— E adevărat că a doua zi după meciul cu Elveția ai jucat la Arad un meci amical oarecare?
— Da. Deși nimeni nu mi-a cerut acest lucru. L-am rugat pe nea Coco să mă bage și pe mine în echipă. Eram odihnit, dormisem bine în vagonul lit cu care călătorisem de la București. De altfel, să știți, pentru mine fotbalul este o mare plăcere, o mare bucurie. Renunț la el numai când sunt bolnav.

– Alte activități particulare?
– Foarte pașnice… Sunt pescar de baltă pe Mureș. „Dau la pește“ împreună cu băieții lui nea Peci. Recorduri personale: o mreană de două kilograme și o… buză de somn de cel puțin 12—13 kilograme! Sunt, de asemenea, principalul coechipier de… joacă al fiului meu de un an, Flavius Domide II. Ne înțelegem perfect și între noi domnește o caldă armonie“.
— Crezi că U.T.A. va lua campionatul?
— Ne vom bate cu toate forțele pentru victorie!

Ioan Chiriă despre Flavius Domide în revista Fotbal apărută joi, 23 septembrie 1971:

L-am rugat pe Flavius Domide să-mi spună care ar fi cea mai frumoasă realizare a sa în fotbal. M-aș fi așteptat să-mi răspundă:
1. acel gol cu capul, în partida cu Elveția;
2. sau jocul de pe Wembley;
3. sau cele două tricouri de campion;
4. sau călătoria în Mexicul Mondialului,
5. sau Feyenoordul.

Domide a făcut, însă, abstracție de toate aceste variante posibile și mi-a răspuns cu vorba lui Glomoala: „Cea mai frumoasă realizare a mea în fotbal e că joc la U.T.A. de 13 ani“.

Această replică explică oarecum condiția de fotbalist a arădeanului. Domide e un jucător tehnic. Antrenorul Braun spunea cândva: Există la noi fotbaliști de prima divizie care nu simt diferența între o minge de 300 de grame și una de 400. În schimb, „cântarul” de pe ristul lui Flavius înregistrează chiar și o diferență de 3 sau 4 grame”.

Domide e un atlet frumos. Domide e un tactician generos. Domide e un mare colecționar de „nouari”, după aproape fiecare etapă. Și totuși, Domide e un oaspete rar al echipei naționale. De ce? Principala obiecție ar fi neintegrarea în tempoul „tricolorilor”, și, dacă vreți, neracordarea la sistem. Obiecțiile sunt, poate, întemeiate. Domide se integrează greu, pentru că aparține unui sistem precis, sistemul U.T.A. Nu întmplător, toți candidații arădeni la tricoul naționalei n-au reușit asimilarea. Așa s-a întâmplat cu Pojoni, așa s-a intâmplat cu Petescu, așa se întâmplă cu Domide. Flavius Domide, fiind un fotbalist de clasă, înțelege foarte bine această situație. El ar fi putut face, poate, un efort de adaptare, dar preferă să joace „a la U.T.A.“, adică în sistemul dezinvolturii riguroase sau al rigorii dezinvolte — dacă permiteți jocul.

La U.T.A., Domide are dreptul să greșească. Iar acest drept a făcut din el jucătorul nr. 1 al arădenilor. Cum vor evolua lucrurile? Probabil că Domide va reintra în echipa națională dacă va dobândi dreptul de a greși. Când se va întâmplă asta? Atunci cînd ne vom însuși, în sfârșit, filozofia dreptului de a pierde frumos. Până atunci, Flavius Domide va continua să fie doar elegantul conducător de joc al unei echipe al cărei sistem filozofic se exprimă prin cuvintele: „Jucătorul este măsura tuturor lucrurilor”. Până atunci, Flavius Domide va continua să joace fotbal și cu copiii de pe strada sa, vrând să ne demonstreze, parcă, și pe această cale, că nu e dispus să renunțe la bucuriile simple ale fotbalului…

Articolul precedentHelmuth Duckadam: “Eram sigur că apăr. Nu ştiam câte, dar am plecat cu gândul de a apăra cel puțin una dintre lovituri.”
Articolul următorFotbaliști de legendă: Petre Sucitulescu, vedeta din Obor care a murit pe front în cel de-al Doilea Război Mondial

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here