Finala Cupei României 1972: Rapid București – Jiul Petroșani 2-0

Finala Cupei României 1972
Rapid București – Jiul Petroșani 2-0

Pe 2 iulie 1972, pe stadionul „23 August”, sub privirile a aproximativ 30.000 de spectatori se juca a 34-a finală a Cupei României. Cu șapte trofee în palmares, dar cu ultimul succes în competiție datând din 1942, Rapidul căuta să-și regăsească gloria de altădată. De cealaltă parte se afla Jiul Petroșani, o echipă muncitoare, dură, capabilă să răstoarne orice pronostic, care venea cu ambiția de a cuceri primul său trofeu major.

Până în finală, rapidiștii au eliminat Minaur Zlatna, Unirea Drăgășani (2-0), Oțelul (1-0) și Metalul București (3-2). Jiul a ajuns în ultimul act al competiției după ce au trecut de Odorheiu Secuiesc (3-0), SC Bacău (1-0), CFR Cluj (4-1) și Dinamo (2-2 și 7-6 după penalty-uri – acest meci a fost primul din istoria Cupei României care a fost decis în urma loviturilor de la 11 metri).

Finala Cupei României 1972 a început în favoarea bucureștenilor, care au lovit rapid. În minutul 3, M. Stelian a profitat de o ezitare a lui Suciu și a deschis scorul, aruncând în aer tribunele pline de suporteri giuleșteni. Jiul, surprins de startul vijelios al adversarilor, a încercat să revină, dar fără succes. În minutul 27, Neagu a trimis un șut de o violență rară, mărind avantajul Rapidului la 2-0. O execuție care avea să rămână în memoria celor prezenți, o lovitură perfectă ce nu a lăsat nicio șansă portarului petroșenean.

Deși Jiul a răspuns prin câteva acțiuni periculoase, cel mai aproape de gol fiind Dodu în minutul 32, mingea sa trecând agonizant prin fața porții lui Răducanu, Rapid a continuat să domine. Dumitru a încercat să închidă repriza cu un gol din lovitură liberă, însă execuția sa s-a lovit de zid.

După pauză, Rapid nu a mai forțat. Conștienți că au avantajul pe tabelă și controlul jocului, giuleștenii au gestionat inteligent partida. Jiul a încercat să atace, dar toate eforturile lor se opreau înainte de careul de 16 metri, unde defensiva bucureșteană a fost de netrecut.

Singurele momente în care tribunele au tresărit au venit din șuturile lui Neagu, care a continuat să-l testeze pe Suciu. În minutul 81, portarul Jiului a avut nevoie de toată experiența sa pentru a evita un al treilea gol. De partea cealaltă, Răducanu a fost pus la încercare o singură dată serios, în minutul 79, când Dodu a șutat puternic, dar mingea a șters bara și a ajuns în zona fotoreporterilor.

Fluierul final a adus descătușarea pentru Rapid. După trei decenii, Giuleștiul redevenea câștigător al Cupei României! O echipă muncitoare, bine așezată, care și-a impus stilul și a fructificat punctele slabe ale adversarului. Năsturescu a avut poate cel mai bun meci al sezonului, Dumitru a arătat o creștere evidentă, iar Angelescu, Neagu, Boc și Lupescu au format un nucleu solid.

Pentru Jiul, această finală rămâne o bornă importantă, un moment de referință în istoria clubului. Deși au fost învinși, petroșenenii au demonstrat determinare și au încercat să producă surpriza, așa cum o făcuseră în semifinale. Dodu a fost, fără îndoială, cel mai bun jucător al echipei sale, iar Mulțescu și-a confirmat statutul de mare speranță a fotbalului românesc.

Pentru Rapid, această Cupă a înseamat mai mult decât un trofeu. Era sfârșitul unui blestem de trei decenii, o revanșă pentru toate finalele pierdute și pentru momentele de suferință ale suporterilor. O victorie care reînvia speranțele pentru viitor și readucea Rapidul în prim-planul fotbalului românesc.