Finala Cupei României 1943: CFR Turnu Severin 4-0 Sportul Studențesc

Finala Cupei României 1943 s-a disputat între echipele CFR Turnu Severin și Sportul Studențesc, pe 15 august pe Stadionul Giulești din capitală. Desfășurată în contextul tumultuos al celui de-al Doilea Război Mondial, această ediție a fost a zecea din istoria competiției.

România se afla sub o stare continuă de război, iar competițiile sportive au suferit modificări semnificative. În lipsa campionatului intern tradițional, a fost organizată o competiție amicală cunoscută sub numele de „Campionatul de război” (sau în limbajul vremii respective, Campionatul de răsboiu), iar echipele s-au străduit să își mențină activitatea în acest context dificil.

Până în acel moment, Rapid București dominase cu autoritate Cupa României, reușind să câștige șapte dintre cele nouă ediții anterioare. Cu toate acestea, în 1943, hegemonia lor a fost întreruptă brusc în semifinale, lăsând loc unei surprize de proporții în finală!

CFR Turnu Severin, o echipă fără realizări remarcabile în sezoanele anterioare, a fost cea care a reușit să își adjudece trofeul în mod surprinzător. Echipa era relativ nou-promovată în Divizia B, reușind acest lucru cu doar doi ani înainte. Totuși, în perioada războiului, CFR Turnu Severin a beneficiat de o infuzie de talente, reușind să atragă jucători de la echipele din Timișoara, care nu participau în competițiile vremii.

Parcursul echipei CFR Turnu Severin până în finală: 

Parcursul echipei Sportul Studențesc până în finală: 

Avancronica partidei în Gazeta Sporturilor

Finala Cupei României 1943, care se dispută azi la Giulești, se anunță un joc echilibrat. Este prima finală în care nu se cunoaște câștigătorul dinainte, deoarece nu joacă nici Rapid, nici Ripensia. Această caracteristică a meciului reprezintă pentru public cel mai interesant aspect. De mult timp, în Cupa României finala nu s-a disputat între două echipe atât de apropiate ca forță.

Într-adevăr, atât Sportul Studențesc, cât și C.F.R. Turnu-Severin pot câștiga la fel de ușor sau de greu această finală. Despre acest meci s-a scris tot ceea ce se putea scrie. Toate detaliile au fost analizate.

Au rămas de discutat doar șansele echipelor. Deși meciul este echilibrat, nu poate fi vorba de un rezultat de egalitate. Să vedem acum forțele care pot hotărî victoria. Sportul Studențesc este superior în apărare, iar C.F.R. în atac. Într-adevăr, apărarea studenților este mai bună decât cea a severinenilor, în ciuda prezenței lui Pavlovici în poartă. Această superioritate este cu atât mai importantă cu cât nu este legată de individualitățile care compun compartimentul defensiv. Sportul Studențesc este superior prin jocul mai legat, mai hotărât, mai dur, și dacă apărarea lor repetă prestația din meciul cu Rapid, nu poate fi depășită de atacul ceferist.

În atac, C.F.R. este superior atât individual, cât și în ansamblu. Bindea este mai bun ca Pricop, Reuter ca Dumitrescu III, iar interii sunt, de asemenea, superiori. Rămâne Gică Popescu, dar nici Ludwig, centrul atacant de la A.M.E.F.A., nu este un element de neglijat. Nu este tot atât de elegant și spectaculos ca Gică Popescu, dar este la fel de mobil și pătrunzător. Cine va câștiga, deci? Se spune că în Cupă sunt favorite echipele cu apărare bună. Acesta este un vechi principiu englezesc. În Europa Centrală însă, se spune că cea mai bună apărare este atacul. Încă o dată, toate drumurile duc la aceeași concluzie: un joc echilibrat. Se poate totuși lega victoria de un factor cronologic. Sportul Studențesc ar putea câștiga mai ușor dacă înscrie primul gol. Dar și acest aspect este destul de important, deși aparent nu este suficient de puternic pentru a fi luat în considerare cu certitudine. Totuși, nu trebuie să uităm că în ultima lor întâlnire, C.F.R. a câștigat cu 3:0. Acest rezultat atârnă greu în balanță. Va câștiga Sportul Studențesc a doua finală în care joacă, sau C.F.R. va muta reședința Cupei României? Nu se poate spune cu certitudine.

Domnul Emil Kroner va conduce următoarele formații:

C.F.R.: Pavlovici, Luca, Oprean, Mureșan, Pârjol, Marcu, Bindea, Cosma, Ludwig, Felecan II, Reuter.

SPORTUL STUDENȚESC: Stănescu, Teodorescu, Viliu Virgil, Popa, Drăgan, Constantinescu, Pricop, Dumitrescu, Gică Popescu, Rădulescu, Dumitrescu III.

Cronica Finalei Cupei României, 1943:

CFR Turnu Severin – Sportul Studențesc 4-0 (2-0)

Finală ratată? Da și nu. Cei care așteptau o luptă acerbă au regretat o zi pierdută cu un joc domol, uneori monoton, fără momente dramatice. Din acest punct de vedere, se poate spune că a fost o finală ratată. Cu toate acestea, nu se poate afirma că meciul a fost chiar atât de plictisitor, pentru că C.F.R. a jucat mai mult sau mai puțin frumos și a creat — mai ales în partea a doua a jocului — faze nebănuit de interesante. Atât cât a reușit să facă singur, deoarece Sportul Studențesc, din motive ce urmează să fie explicate, nu a făcut altceva decât să privească jocul mai de aproape. Jucând aproape singur, C.F.R. a arătat lucruri agreabile: un joc omogen, destul de clar, cu faze construite după principii simple, dar valabile. Din aceste considerente, nu numai victoria, ci și scorul sunt pe deplin meritate.

Un capitol special: Reiter

Înainte de a analiza cum s-a produs ceea ce constituie o surpriză, chiar dacă nu total neașteptată, trebuie menționat cel mai interesant aspect al întâlnirii: jocul lui Reiter. Reiter a jucat excepțional de bine. În acest moment, el este cel mai bun extremă stânga din fotbalul românesc. Masiv, tehnic, agresiv, Reiter a arătat un joc complet de aripă: a pătruns în forță, a driblat atât cât era necesar și a șutat necruțător. Și-a regăsit forma care l-a adus în echipa națională împotriva Angliei.

Comportamentul inexplicabil al Sportului Studențesc

Explicația victoriei, nepermis de facile a severinenilor, nu trebuie căutată doar în jocul lor. Poate chiar mai mult, ar trebui să analizăm comportamentul inexplicabil al Sportului Studențesc. Pentru a înțelege această cădere neașteptată, trebuie să ne amintim de meciul din campionat cu C.F.R. O echipă vlăguită, căreia i-a lipsit aproape total condiția fizică și elanul care o caracterizase până atunci — aceasta a fost Sportul Studențesc. Un singur om din echipa bucureșteană a făcut excepție: Drăgan, care a muncit enorm, dar efortul său a fost, în cele din urmă, zadarnic. Lipsit de armele sale caracteristice, care i-au adus toate victoriile anterioare, Sportul Studențesc nu putea decât să piardă. Și a pierdut. Unii au spus că a pierdut fără eleganță, dar aceasta nu are nicio importanță. Scopul jocului de fotbal este victoria; puțin contează dacă pierzi sau nu cu stil.

O scuză?

Iată, așadar, concluzia meciului: un joc oarecare, în care C.F.R. a salvat ce se putea salva, cu o victorie meritată și un scor moderat, ținând cont de ocaziile ratate și opoziția adversarului. Sportul Studențesc poate invoca scuzele obișnuite. Trei dintre jucătorii săi au fost la mare, iar acest lucru poate fi semnificativ în contextul fotbalului (dar aceasta nu poate fi, desigur, o scuză reală). Echipa a pierdut într-o zi neagră. Se poate. Totuși, acest aspect nu umbrește cu nimic victoria severinenilor. Cupa României a plecat la Turnu Severin, cu biletul plătit. C.F.R. știe totuși să marcheze goluri.

Stadionul de la Giulești nu arăta deloc ca un teren de fotbal pe care urma să se dispute finala Cupei României. Ieri, atmosfera a fost melancolică, în ciuda faptului că soarele strălucea și cerul era senin. Peluzele erau goale, semn clar că s-a întins nepermis de mult în vară organizarea Cupei României. Jocul a început calm, chiar monoton. C.F.R. a arătat însă, chiar din aceste momente confuze, o superioritate care s-a accentuat treptat. O jumătate de oră a trecut destul de penibil și lent, atacanții ratând ocazii mari. Ludwig a ratat în mod absurd. Părea chiar că atacanții severineni nu știu să marcheze. Până în minutul 32, când Ludwig a deschis, în sfârșit, scorul, cu ajutorul lui Popa, care, la doar câțiva metri de poartă, a pasat înapoi lui Stănescu. Și pentru că momentul cel mai prielnic pentru a marca este imediat după înscrierea unui gol, C.F.R. a înscris al doilea gol după doar două minute de joc. Reuter a marcat. A pătruns „printre”, a șutat puternic jos în bară, iar mingea a ricoșat în poartă. Prima repriză s-a încheiat anonim.

C.F.R. joacă singur

După pauză, Gică Popescu a fost mutat pe aripă, dar nu a putut face nimic. Lipsit de condiție fizică și marcat inteligent de Marcu, nu a reușit să se remarce. S-au ratat o serie de ocazii mari de ambele părți. Pavlovici a intervenit prompt în fața lui Gică Popescu la scorul de 2-0. Apoi, Reiter a marcat din nou. Teodorescu a încercat să degajeze, dar Reiter i-a pus o „contră” cu talpa și a pătruns apoi cu mingea în careul de șase metri. A șutat fulgerător și a marcat imparabil. Ultimul gol a fost înscris de Ludwig în minutul 38. Nu a făcut altceva decât să împingă în poartă mingea șutată de Reiter.

Cei mai buni sunt atât de puțini!

S-au remarcat în acest meci atât de puțini jucători încât este inutil să insistăm asupra lor. Cel mai bun dintre învingători — și, în același timp, cel mai bun om de pe teren — a fost Reiter. Alături de el, a jucat deosebit de inteligent Marcu, care l-a anulat pe Gică Popescu, iar Mureșan și Cosma au avut evoluții bune. Pavlovici nu a putut să se remarce, deoarece nu a avut ce apăra. La Sportul Studențesc, în afară de Drăgan, au jucat bine Stănescu și, într-o oarecare măsură, Teodorescu.

Formații

A condus corect, sobru și autoritar, domnul Emil Kroner următoarele formații:

C.F.R.: Pavlovici, Oprean, Felecan III, Mureșan, Pârjol, Marcu, Vidan, Cosma, Ludwig, Felecan II, Reiter.

Sportul Studențesc: Stănescu, Teodorescu, Nicu Virgil, Constantinescu, Drăgan, Popa, Pricop, Titi Dumitrescu, Gică Popescu, Rădulescu, Dumitrescu III.