Cronică de meci apărută în revista Flacăra, Anul XXIV -nr. 14 (1035) – 12 aprilie 1975″
“Se anunța un derby de mare atracție sâmbătă, la Pitești. Cea mai puternică echipă românească la ora actuală, Dinamo, întâlnea în deplasare o formație animată de cel mai bun jucător român în activitate, Dobrin, sub orchestrația căruia piteștenii se anunțau în stare să se ridice la nivelul adversarilor lor.
Meciul a debutat cu o lovitură de teatru, un magnific gol Dobrin, sinteză de har, de virtuozitate fotbalistică.Joc alert în continuare în continuare, un al doilea gol piteștean creat de Dobrin și Radu II și semnat de Mustățea. Un gol al dinamoviștilor, înscris englezește (acțiune fulgerătoare energică și eficace) de Dudu Georgescu și o promițătoare tensiune de derby care are multe de spus. Spre ghinionul spectatorilor și telespectatorilor, a intervenit în scenă, la fel de neinspirat ca și la începutul partidei, conducătorul ei, arbitrul Anderco. un henț căruia i-a lipsit orice urmă de element intențional (a fost un șut de la numai câțiva metri de mâna lui Olteanu) a fost metamorfozat în penalty, spre ghinionul privitorilor acestui meci care asistau neputincioși la stricarea unei partide.
După această egalare, pe care dinamoviștii puteau, probabil s-o obțină și fără concursul unui arbitraj incalificabil, starea de spirit a celor două echipe a fost vizibil deteriorată. Dinamoviștii, conștienți de faptul că primiseră un cadou nemeritat de la arbitru, n-au mai avut – reacție absolut firească – flacăra cu care luptaseră până atunci. La rândul lor, piteștenii n-au mai fost în stare să se redreseze moral după șocul gravei și nedreptei hotărâri a arbitrului. Mai presus de rezultat (care afectează însă poziția în clasament a gazdelor), contează ratarea acestui derby, ratarea unui spectacol dorit și meritat de iubitorii fotbalului nostru. O ratare de care îl face exclusiv responsabil pe Otto Anderco.”
