ENERGIA REȘIȚA – ENERGIA MEDIAȘ 2-1
Divizia B – etapa a 24-a, sezonul 1956
Fotbalul românesc a fost întotdeauna mai mult decât un simplu joc. E o lume paralelă, populată de speranțe, zvonuri, emoții colective și povești care se nasc în tramvaie, restaurante, pe străzile orașelor sau în compartimentele de tren. Povestea de mai jos nu este o cronică de meci, ci o incursiune autentică într-un episod care pare desprins dintr-un film documentar despre fotbalul de la mijlocul anilor ’50. Totul a început cu o simplă discuție dintr-un tramvai bucureștean despre un meci din ultima etapă a Diviziei B, sezonul 1956… Energia Reșița – Energia Mediaș
— E clar! Reșița se califică… Doar n-or fi nebuni cei de la Mediaș! În fond, nu-s de la aceeași asociație?
Ca un reflex profesional, am ciulit urechile. Cel care vorbea a continuat, pe o voce mai înceată, să i se adreseze prietenului:
— Știu sigur. Meciul e aranjat. Reșițenilor le ajunge și un rezultat de egalitate. Și dacă Flacăra Mediaș termină la egalitate la Reșița, cine poate bănui ceva? Îți spun eu sigur: fotbaliștii reșițeni se pot considera calificați. Retrogradează sigur Locomotiva Turnu Severin și Progresul Satu Mare…
— Tov…
Mi-am înghițit însă cuvintele. Cei doi s-au întors spre mine, puțin mirați. Mi-am tras basca pe ochi și am deschis un ziar, prefăcându-mă că-l citesc foarte atent. M-am dat jos la prima stație și m-am dus direct spre redacție. Energia Reșița – Energia Mediaș
Aici, am deschis colecția și am verificat clasamentul categoriei B. Energia Reșița era pe ultimul loc, dar de meciul pe care urma să-l susțină chiar a doua zi împotriva echipei din Mediaș depindea retrogradarea sa. Am cercetat golaverajul: într-adevăr, le ajungea un meci nul. Energia Reșița – Energia Mediaș
Seara eram în acceleratul de Reșița. Subiectul era „tare” și nu voiam să-l scap, orice s-ar fi întâmplat. Prea multe nu s-au întâmplat, doar că în București era cald, senin și soare, iar la Reșița ningea ca la Polul Nord. Deci strănuturi, guturai și blestemele de rigoare.
A doua zi, spre prânz, mă plimbam pe străzile orașului oțelului. În dimineața aceea auzisem cel puțin zece discuții în jurul meciului. Un om cărunt, între două vârste, mă oprește. Îl privesc mirat. Eram pentru prima dată la Reșița și nu cunoșteam pe nimeni. Bineînțeles, îi răspund politicos la salut.
— Nu te supăra, tovarășe ziarist, dar te-am recunoscut după aparate. Spune-mi, ce crezi, rămânem în divizie?
O clipă am șovăit. Dar, tentat de dorința de a-i rămâne simpatic, l-am asigurat:
— Categoric câștigați. Nu vă poate bate Mediașul!
M-a privit de parcă i-aș fi anunțat că nevasta i-a născut un băiat.
— Să te audă sfântul, tinere!
N-a mai fost nevoie să comentez urarea și m-am îndreptat către restaurant. Acolo, o altă discuție la o masă alăturată:
— Îți spun sigur. Cei din Satu Mare le-au oferit medieșenilor câte o mie de lei dacă înving. Deci…
Am lăsat dracului discuția și m-am ocupat de supa de pasăre. Era delicioasă…
Spre stadion am mers împreună cu echipa reșițeană. Imediat după masă, se strânseseră toți la Zarici, portarul echipei, și, printre discuții, glume, o partidă de table și alte jocuri, se crease calmul necesar. Pe drum l-am întrebat pe Zarici ce se va întâmpla la meci.
— Trebuie să câștigăm. Dacă nu-i putem învinge pe medieșeni, atunci chiar că nu merităm să rămânem în campionat.
Meciul a fost așa cum se știe din cronicile ziarelor. A nins, lupta a fost pasionantă din primul până în ultimul minut și, mai buni, reșițenii au câștigat cu 2–1. De altfel, din echipa Mediașului, portarul a excelat, iar înaintarea, care a tras și o bară în repriza a doua, nu putea face mai mult. Erau toți juniori…
După meci, cu toții și-au strâns sportiv mâinile, iar oaspeții i-au felicitat pe reșițeni pentru meritatul succes.
În tren, spre București, un tânăr inginer — l-am cunoscut ulterior — s-a adresat unui căpitan de miliție:
— Vă spun eu sigur, meciul a fost aranjat. Ca și cel dintre Dinamo Bacău – C.C.A., ca și…
N-am mai răbdat.
— Ia ascultă, tovarășe! De ce dracu vorbesc unii fără să se gândească?!
Informațiile de mai sus au fost preluate din revista Stadion iar autorul articolului este Max Bănuș!
Zvonurile din tramvai și din oraș s-au spulberat în zăpadă. La Reșița, pe teren, fotbalul s-a jucat. Poate că n-a fost un meci spectaculos, dar a fost corect. Și poate că cel mai mare câștig pentru reșițeni nu a fost salvarea de la retrogradare, ci faptul că pentru o dată, într-o iarnă grea, adevărul a stat pe teren și nu în bârfele din spatele lui. Energia Reșița – Energia Mediaș
