Emeric Ienei s-a născut pe 22 martie, 1937 în comuna arădeană Agrișu Mic (astăzi Hășmaș). Înainte de a-și începe o carieră în fotbal, Ienei își dorea să devină avocat.
A debutat în Divizia A în tricoul echipei UTA (Flamura Roșie Arad la vremea respectivă). În 1957, la vârsta de 20 de ani, a semnat cu clubul Steaua București. A jucat pentru militari până în 1969, când a plecat din România pentru a juca în Turcia pentru Kayserispor. Ajunsese la vârsta de 32 de ani, când autoritățile comuniste din România permiteau puținilor jucători să se mute în străinătate. În 1971, Jenei s-a retras din activitatea de jucător și a devenit antrenor.
Punctele culminante ale carierei sale de jucător au fost titlurile de campion ale României pe care le-a câștigat cu Steaua în sezoanele 1959/60, 1960/61 și 1967/68, precum și participarea cu echipa olimpică a României la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo, unde România a ocupat locul 5.
Revenit din Turcia, Emeric Ienei a fost numit antrenor secund la Steaua la începutul sezonului 1972/73. Un an mai târziu, a fost promovat la funcția de antrenor principal și a terminat pe locul 5 în Divizia A. Avea să câștige primul său titlu de campion ca antrenor în 1976, apoi a terminat pe locul secund în 1977. A câștigat un alt titlu de campion în 1978, dar la sfârșitul sezonului a fost înlocuit de Gheorghe Constantin.
În sezonul 1978/79, Emeric Ienei a antrenat FC Bihor, dar echipa a terminat sezonul pe ultimul loc și a fost concediat. În 1981, a preluat banca tehnică a echipei CS Târgoviște, iar la începutul sezonului 1982/83 l-a găsit ca antrenor al Stelei pentru a doua oară. După doi ani, în care nu a reușit să câștige campionatul, a fost din nou înlăturat de pe bancă, doar pentru a fi readus după patru luni.
În 1985, a câștigat un nou titlu de campion și în sezonul următor a condus Steaua spre victorie în finala Cupei Campionilor împotriva echipei FC Barcelona pe 7 mai 1986.
În vara anului 1986, Ienei a fost numit co-antrenor al echipei naționale de fotbal a României, alături de Mircea Lucescu, debutând împotriva Norvegiei. Lucescu a fost concediat după scurt timp și Ienei a devenit singurul antrenor al echipei naționale. Nu a reușit să califice echipa pentru Euro 1988, dar a dus echipa la Cupa Mondială din 1990, prima calificare a României la un Campionat Mondial după 20 de ani. Între august 1986 și iunie 1990, Emeric Ienei a condus naționala în 40 de meciuri, obținând două victorii importante împotriva Spaniei în 1987 și Italiei în 1989.
După Campionatul Mondial din Italia, s-a întors la Steaua în aprilie 1991, pentru a patra oară, doar pentru a fi pus pe liber din nou în luna decembrie a același an. A fost numit antrenor principal al Ungariei între ianuarie 1992 și martie 1993, dar nu a reușit să obțină rezultate remarcabile, în schimb a câștigat Cupa Kirin în 1993, un turneu internațional organizat de Japonia, fiind ulterior înlocuit de Ferenc Puskás la cârma maghiarilor.
Emeric Ienei nu s-a mai întors pe banca tehnică pentru o perioadă, însă în august 1993 a început a cincea sa perioadă ca antrenor la Steaua și a câștigat campionatul un an mai târziu. În 1996, a fost numit antrenor principal la Universitatea Craiova, dar a fost demis după doar zece meciuri. Doi ani mai târziu, s-a întors la Steaua pentru a șasea și ultima oară. În 2000, Ienei a fost din nou chemat să antreneze echipa națională a României. Echipa s-a calificat pentru Euro 2000, iar Ienei a condus-o până în sferturile de finală, una dintre cele mai bune performanțe ale echipei naționale. În timpul celei de-a doua perioade, echipa națională a jucat 11 meciuri cu el pe banca tehnică.
În iunie 2000, Emeric Ienei a decis să se retragă din antrenorat. După această decizie, a fost președinte la FC Bihor și a lucrat și pentru Federația Română de Fotbal.
Emeric Ienei este considerat unul dintre cei mai mari antrenori ai României din toate timpurile, alături de Ștefan Kovács, Mircea Lucescu și Anghel Iordănescu. Pe 25 martie 2008, președintele României, Traian Băsescu de la acea vreme, l-a decorat cu Ordinul “Meritul Sportiv” – clasa a II-a cu o baretă pentru contribuția sa la câștigarea Cupei Campionilor cu Steaua București în 1986.
Emeric Ienei este al doilea cel mai de succes antrenor în România, fiind la egalate cu Dan Petrescu, ambii cu câte 6 titluri. Toate titlurile de campion câștigat de Ienei au fost pe banca Stelei. Pe primul loc în acest top, al celor mai multe titluri câștigate, se află Nicolae Dumitru, care a câștigat 7 campionate, toate cu Dinamo București.
