Cea mai importantă competiție inter-cluburi de pe bătrânul continent a luat ființă în anul 1955. Mai exact, pe 2 martie 1955 în cadrul primului congres UEFA desfășurat la Viena, s-a luat decizia organizării Cupei Campionilor Europeni. Ideea în sine a aparținut prestigiosului cotidian de sport, L’Équipe. Editorialistul Gabriel Hanot răspândea cauza unei competiții europene puternice pentru echipele de club. Hanot împreună cu Jacques Ferran, un alt jurnalist de la L’Equipe au creat un program pentru un turneu de fotbal cu meciuri care să se joace miercurea sub lumina reflectoarelor.
În regulile de organizare ale turneul inițiat de L’Equipe nu se specifica ca echipele participante să fie neaparat câștigătoarele titlurilor din campionatele europene așa că la această primă ediție au fost invitate echipe pe care ei le-au considerat cele mai atractive la acel moment. Au fost astfel invitate 16 echipe. Din păcate printre ele nu s-a numărat vreo reprezentantă a României. Cele 16 cluburi invitate au fost: Rapid Viena (Austria), Voros Lobogo (MTK Budapesta – Ungaria), Sporting Lisabona (Portugalia), Anderlecht Bruxelles (Belgia), AGF Aarhus (Danemarca), PSV Eindhoven (Olanda), Hibernian (Scoția), Rot-Weiss Essen (Germania de Vest), AC Milan (Italia), Saarbrucken (independentă), Stade Reims (Franța), Gwardia Varșovia (Polonia), Partizan Belgrad (Iugoslavia) și Real Madrid (Spania).
Primul meci din istoria noii competiții s-a disputat la Lisabona între Sporting și Partizan încheiat 3-3. În finală au ajuns echipele Real Madrid și Stade Reims. Madrilenii s-au impus cu 4-3 câștigând prima Cupă a Campionilor din istorie. La această primă competiție s-au jucat 29 de partide și s-au marcat 127 de goluri, cu o medie de 4.38 de goluri/meci. Cel mai bun marcator a fost desemnat jucătorul lui Partizan Belgrad, Milos Milutinovic cu 8 goluri.
SEZONUL 1956/57
Dinamo București câștiga primul titlu de campioană din istoria clubului în anul 1955. Divizia A era formată din 13 echipe: Dinamo București (37p – campioană), Flacăra Ploiești (34p), Progresul București (33p), Știința Timișoara (27p), Flamura Roșie Arad (26p), C.C.A. București (23p), Știința Cluj (23p), Minerul Petroșani (22p), Dinamo Orașul Stalin (22p), Locomotiva Timișoara (21p), Locomotiva Tg. Mureș (20p – retrogradată), Locomotiva Constanța (15p – retrogradată) și Avântul Reghin (9p – retrogradată). Dinamo era așadar invitată să participe în Cupa Campionilor Europeni.
La ediția a doua a Cupei Campionilor Europeni, numărul echipelor participante crește de la 16 la 22 de echipe. Campioana României alături de alte 11 echipe au fost nevoite să joace un tur preliminar. Dinamo avea să întâlnească Galatasaray la debutul în C.C.E. meciul tur se joacă la București pe Stadionul 23 August pe data de 26 august 1956 cu începere de ora locală, 17:00.
VIDEO |
Dinamo câștigă cu 3-1 la București prin dubla lui Gheorghe Voica (min. 10, 67) și Alexandru Ene (min. 84). Turcii au redus din diferență prin Oktay Gungor în minutul 77. Dinamoviștii făceau un pas important în economia calificării încă de la București. În retur, echipa lui Angelo Niculescu pierde cu scorul de 2-1 dar se califică după 4-3 la general.
În turul preliminar cele mai mari scoruri s-au înregistrat în partidele: Manchester United 10-0 Anderlecht (12-0 la general), Borussia Dortmund 7-0 Spora (la rejucare, după ce la general a fost 5-5). Dinamo elimina campioana Turciei iar în primul tur al competiției întâlnește campioana Bulgariei, ȚSKA Sofia, una dintre echipele calificate direct în optimile de finală. Din păcate pentru echipa lui Angelo Niculescu, dubla mansă cu bulgarii a fost una de coșmar. Mai mult decât atât, partida de la Sofia avea să stabilească un record negativ în istoria clubului din Ștefan cel Mare, și anume, cea mai severă înfrângere în Europa.
Pe 21 octombrie 1956, Dinamo întâlnea în capitala Bulgariei, ȚSKA Sofia în optimile Cupei Campionilor Europeni. Bulgarii încep mai bine meciul și reușsesc să înscrie pentru prima dată în minutul 12. Pentru Dinamo urmau aproximativ 70 de minute de coșmar. Milanov, Dimitrov Panayotov și Kolev aveau să perforeze poarta lui Birtașu de alte 7 ori. Băcuț înscrie golul de onoare în minutul 81 și stabilește totodată și scorul final, ȚSKA Sofia 8-1 Dinamo București.
Returul a avut loc la București pe data de 30 decembrie. Meciul s-a jucat pe Stadionul 23 August de la ora 20. Dinamo a câștigat această partidă cu 3-2 însă a fost una doar de moral. Dumitru, Lazăr și Neagu au semnat cele 3 goluri dinamoviste în timp ce pentru bulgari au înscris Stoyanov și Ianev. Campioana României din 1955 era eliminată după 10-4 la general.
A doua ediția a Cupei Campionilor Europeni a fost câștigată pentru a doua oară consecutiv de Real Madrid. Spaniolii au trecut în ultimul act al competiției de Fiorentina cu scorul de 2-0. Finala s-a disputat pe Santiago Bernabeu în fața a aproximativ 120.000 de spectatori. La această ediție s-au disputat 44 de partide și s-au marcat 170 de goluri (cu o medie de 3.86 de goluri/meci). Golgeterul competiției a fost englezul Dennis Viollet de la Manchester United cu 9 reușite.
Despre tot ce se cheamă Cupele Europene, eu am scris, în volum publicat, încă din 2012.
Vezi „ C1,C2,C 3 &CO – O ISTORIE A CUPELOR EUROPENE LA FOTBAL 1955 – 1992”
Sănătate !
Multe inadvertențe și lipsuri în materialele postate.
Arbitru: Vasa STEFANOVICI ( Jugoslavia). Spectatori: 45.000
Echipa bulgară, la momentul 21 octombrie 1956 se numea Ț.D.N.A. ( Țentralnîi Dom Narodena Armii), și Nu Ț.S.K.A.
Ț.S.K.A. se va numi după 1969.
Logourile celor două echipe ( ecusoanele) nu sînt corecte.
Cel afișat de Dumneavoastră pentru Ț.S.K.A. este de după 1992.
Cel al lui Dinamo București, la acel moment, era un drapel roșu – alb – roșu și doar o literă D, de culoare roșie pe fond alb. Și în niciun caz cel cu acei doi cîini, ( CÎINII ROȘII), valabil după 1991.
Grafierea corectă a numelor și prenumelor jucătorilor nu se făcea cu litera „ y” ci „i” ( vezi cazurile Panayotov, Naydenov /corect Panaiotov, Naidenov).
Corect este Gheorghi și nu Georgi. Vezi cazul clasic: Gheorghi DIMITROV.
De ce să scriem după scriitura engleză ( de după 90) și nu după cea originală de la 21 octombrie 1956?
Vezi „ SPORTUL POPULAR” nr. 2907 – 22. X. 1956 , p.4. ( singurul material existent în literatura sportivă din România).
Căutați la BIBLIOTECA ACADEMIEI, secția PERIODICE./ București.