Dinamo – AC Milan 0-0 în Cupa UEFA, 15 septembrie 1976

DINAMO – AC MILAN 0-0
Cupa UEFA, turul 1, manșa tur – 15 septembrie 1976

Unul dintre cele mai așteptate meciuri din toamna anului 1976 a fost confruntarea dintre Dinamo București și gigantul italian AC Milan. Pe 15 septembrie în prima manșă a Cupei UEFA, pe un stadion arhiplin, cele două echipe s-au anihilat reciproc, iar tabela a rămas neschimbată, indicând un scor final de 0-0.

Antrenorul lui AC Milan, Giuseppe Marchioro, a venit la București cu o singură idee: să nu piardă. Înaintea meciului, echipa a exersat intens „stilul italian” de joc, bazat pe o apărare de fier și contraatacuri rapide. Jucătorii, sub comanda portarului Albertosi, exersau părăsirea rapidă a propriei jumătăți de teren pentru a surprinde adversarul pe picior greșit. Acest lucru a fost observat de Lică Nunweiller, care a transmis informațiile mai departe fratelui său, Ion Nunweiller, antrenorul lui Dinamo. Chiar și așa, echipa românească a părut descumpănită de “betonul” italian, fiind incapabilă să-și creeze ocazii clare de gol.

În ciuda faptului că a jucat pe teren propriu, Dinamo nu a reușit să-și impună jocul de atac variat. Ofensiva a fost stereotipă, ușor de anticipat și, în consecință, neutralizată fără prea mari eforturi de oaspeți. Jucătorii din linia de fund au avut rareori inițiativă, iar lipsa combinațiilor rapide de tip “un-doi” a făcut ca sistemul defensiv al milanezilor să fie aproape de nepenetrat.

Chiar și Mircea Lucescu, unul dintre liderii echipei, a simțit că ceva nu este în regulă. El a subliniat că ar fi fost nevoie de un meci amical cu o echipă străină, pentru a se obișnui cu marcajul strict, un stil de joc cu care echipele românești nu erau familiarizate în campionat. Această lipsă de adaptabilitate a fost vizibilă pe teren și a reprezentat principala cauză a eșecului ofensiv al lui Dinamo.

Scorul de 0-0 lasă totul deschis pentru returul de la Milano. Dinamo va trebui să schimbe radical strategia pentru a mai spera la calificare. Jocul la atac pe teren străin, împotriva unui adversar redutabil, va fi o provocare imensă, dar și o ocazie de a demonstra că fotbalul românesc este capabil să se adapteze și să răspundă la cele mai înalte standarde europene. Vor reuși “câinii roșii” să surprindă pe San Siro? Rămâne de văzut.