Cotidianul spaniol El Mundo publica astăzi un interviu cu un bookmaker pe tema pariurilor si al ”manevrelor” ce se fac intre jucători, echipe și intermediari, începând de la cel mai înalt nivel până la, ceea ce consideră respectivul personaj ca principal ”focar de infecție”, diviziile inferioare ale fotbalului spaniol.
”Se fac blaturi in prima ligă din Spania? Bineînțeles. Fratele unui atacant te caută pentru a paria 30 000 pe un anumit rezultat al echipei sale”
Dând creditul informativ exclusiv jurnaliștilor de la El Mundo, redăm mai jos cele mai importante pasaje ale acestui interesant interviu
-Să începem cu ce e mai important. Se aranjează meciuri in prima ligă?
Bineînțeles. E mai greu, pentru că sunt mulți ochi observând însă se face. Nu doar pe final de sezon, ci și în noiembrie, pentru bani. Anul ăsta, de exemplu, am avut informații de la câteva meciuri. Mai grav este însă ceea ce se petrece în diviziile inferioare.
– De ce?
Anul trecut, din 180 de meciuri jucate în ultima etapă din divizia a 3-a, am avut informații despre aranjamente în 20, deși cred că procentul meciurilor suspecte se poate ridica până la 40%. Ultima modă de a câștiga bani sunt cornerele. O genialitate.
Javier, nume fictiv, spune că a început ca intermediar, pentru a sfârși prin a fi racolat de o casă de pariuri, ceva în genul companiilor informatice care angajează hackerii ce reușesc să le spargă codurile de securitate.
”Înainte păcăleam sistemul, acum îl protejez”. Acordă interviul sub acoperirea anonimatului pentru că, deși angajat de una, vrea să critice casele de pariuri. ”Se știe de pariurile din diviziile inferioare și totuși nu se face nimic.” E și precaut ”Eu mișc în jur de două milioane de euro și nu de puține ori m-am temut pentru integritatea mea fizică. Sunt in joc banii unor adevărate mafii.” Povestește cum în urmă cu cinci ani câțiva ucrainieni au abordat un club din prima ligă, salvat matematic de la retrogradare, oferindu-se să îi cumpere ultimele cinci meciuri din campionat.
E un boom
Când eram puști îmi placea să joc la quiniela ( pronosport ), însă șansele de câștig erau mici. Acum, cu pariurile, câștigi sau pierzi, însă de formă continuă. E adictiv. Când am început eu profilul pariorului era tipul de 30 de ani, cu studii superioare si un salariu bun. Cei care aveam acces la internet. Acum, puștii, joacă în draci la pariuri, iar mulți dintre cei care joacă în diviziile inferioare sunt și puști. E normal ca ”ponturile” să circule repede.
-Care e faza cu cornerele?
E ultima modă și e irelevantă pentru rezultat, de aceea nu atrage prea mult atenția. În campionatul regional din Valencia jucătorii pariau că în meciurile lor vor fi cel puțin 14 cornere în prima repriză, după care intrau pe teren și le provocau. Cu un singur cont poți caștiga 8000 de euro pe cornere la un meci din divizia a 3-a. Dacă ”miști” patru conturi, automat caștigi de patru ori mai mult. Se poate paria înainte de meci, dar și live, când cotele urcă. Acolo sunt banii. Dacă scoți 30 000 de euro, ”investești” 30% în jucători. De aceea, când echipele ajung la stadion, unii jucători se duc în celălalt vestiar și întreabă ”Care e tipul ( cu pariurile )?”. Fiecare echipă are un ”tip”.
-Și aranjează
Normal. ”Punem pe cinci cornere în prima repriză. Băgăm două de fiecare repede, după care jucăm liniștiți.” Dacă ești fundaș central sau extremă e ușor. Casele de pariuri știu asta și nu închid cotele decât atunci când totul bate prea tare la ochi. Se știe că se aranjează zeci de meciuri în fiecare etapă, însă casele nu fac nimic, își lasă clienții să joace. E o miză mult prea mare în joc, nu e loc de făcut valuri. În doi ani, de când casele nu mai sunt așa severe cu meciuri din diviziile inferioare, fotbalul de acolo pur și simplu a putrezit. Federația știe, însă nu face nimic.
Din diviziile astea ies jucători pentru fotbalul mare
Normal. Trebuie să îi înțelegem însă. Pe mulți îi interesează mai mult să parieze decât să joace, iar motivele sunt simple. Un tip de 30 de ani, care joacă într-o astfel de divizie, câștigă între 200 și 500 de euro pe lună. Imaginează-ți că trebuie să se deplaseze dintr-un oraș în altul. Trebuie să joace într-o duminică la ora 12.00, ceea ce presupune că a plecat de acasă la 6 dimineața. Pentru 200 de euro? Fotbalistul, piesa slabă din lanțul ăsta, câștigă mai mulți bani așa și mai ușor. Cunosc mulți și îi înțeleg.
Cine e piesa forte?
Mafiile, normal. Valizele cu bani s-au plimbat mereu, însă pariurile online au schimbat multe și se finanțează mai ușor aranjamentele. O echipă spune ”Vă plătim 100 000 dacă o lăsați mai moale cu noi”. După care, știind rezultatul, pariază pe el și recuperează banii. Cluburile intră în jocul ăsta, pentru că altfel o fac jucătorii pe cont propriu.
-Sunt conexiuni între mafii și cluburi?
Există comunicare. De exemplu, un club din divizia a 3-a, nu are interesul să promoveze, pentru că urcă cheltuielile. Ating o dimensiune pentru care nu este pregătit. Mafiile le oferă opțiuni. În alte ligi, cum e cazul celei din România, au forțat transferul unui jucător pentru a asigura un viitor beneficiu clubului ( referire la cazul Dinamo-Lazio-Radu Ștefan ). Fotbalul s-a transformat într-o nebunie, ăsta e adevărul.
Mafiile caută intermediarii sau invers
Ambele versiuni sunt valabile. Jucătorii au nevoie de mafii, deoarece pentru fiecare cont e nevoie de date personale. Dacă pierd pe un meci de pe patru conturi, pentru că m-a prins casa și le-a închis, imaginează-ți de câte conturi am nevoie. Un jucător nu poate face asta. E o întreagă infrastructură. Unui jucător dintr-o divizie inferioară i se plătesc între 500 și 1000 de euro pe aranjament.
Cum e viața unui intermediar?
Una de rahat, crede-mă. Trebuie să câștig de trei ori mai mult decât atunci când aveam un job fix. Trebuie să văd toate meciurile din prima ligă, să stau cu telefonul la ureche și online toată ziua… E adevărat, se câștigă mulți bani. Rolul nostru e clar. Dacă tu vrei sa pariezi 30 000 de euro, nu o să poți sau nu îți permiți. De unde iei banii, de la bancă? Eu ți-i pariez, iar dacă informația e bună sau ești fratele unui fotbalist, nu îți iau comision. De exemplu, cel care știa că Neymar o să forțeze un cartonaș galben pentru a pleca în Brazilia, la ziua de naștere a sorei sale, ”s-a scos”.
-Cum circulă informația?
Există forumuri private, pe internet, unde intermediarii schimbă ponturi. Eu un cerc al încrederii. Fiecare cu parcela lui. În mod normal schimbi ponturi când tu ți-ai făcut deja aranjamentele. Mulți dintre noi avem contacte în anturajul fotbaliștilor. Mulți dintre foști fotbaliștii de prima ligă sunt acum intermediari in diviziile inferioare. În toate vestiarele se știe cine sunt cei care ”se bagă” și cine nu.
-Chiar și în Primera?
Bineînțeles. Sunt jucători profesiniști care pariază. Ei nu o pot face în mod direct, pentru că e interzis, de aceea folosesc intermediarii. Unii recunosc asta, cum e cazul lui Demichelis.
