La cumpăna dintre milenii, in doar câțiva ani, Romania a fost zguduita de moartea a trei jucatori de fotbal. Parca moartea venise brusc din vacanta si a hotarat sa coseasca putin pe terenul de fotbal. Si nu oricum, ci alegandu-si victimele in timpul meciurilor sau antrenamentelor. Alegandu-si victimele dintre niste baieti tineri, cu tot viitorul inainte…
24 iulie 1999…
Stadionul Rapid. Giulestenii intalneau Astra Ploiesti. Meci aparent obisnuit, fara importanta deosebita. In minutul 68, la numai 12 minute de la debutul sa in prima liga, fundasul Astrei Stefan Vrabioru (23 ani) s-a prabusit pe teren. La stadion se afla o singura salvare, echipata necorespunzator. Singura dotare a acelei autoutilitare era o targa.
Medicul echipei ploiestene a fost acuzat ca nu a efectuat un control corect din punct de vedere medical jucatorului, nedescoperindu-i o afectiune cardiaca numita hipertorfie cardiaca si a fost exclus din viata sportiva. Medicul rapidist a fost suspendat pentru 5 ani din viata sportiva…
Imediat dupa moartea fotbalistului au aparut multe voci care spuneau ca moartea a survenit datorita folosirii unor substante dopante. Adevarul este ca la examinarea medico-legala, s-a descoperit ca Vrabioru folosise o substanta interzisa: metandienona, substanta continuta in celebrul Naposim si aflata pe lista celor interzise. S-a mai stabilit insa si ca nu aceasta substanta a provocat moartea fotbalistului. La acea vreme, directorul Institutului de Medicina Legala, Vladimir Belis declara: „Metabolitul metandienonei nu a cauzat si nici nu a contribuit la decesul lui Vrabioru”.Raportul specialistilor a stabilit ca fotbalistul „a murit din cauza insuficientei acute cardiace consecutiva unor leziuni cronice miocardice favorizata de efortul fizic intens in mediu excesiv de cald”.
Cazul a fost inchis, insa suspiciuni planeaza si astazi asupra cauzei mortii jucatorului.
Orasul brailean Ianca poarta astazi numele jucatorului decedat in timpul meciului la o varsta atat de frgeda…
5 octombrie 2000…
Stadionul din Oltenita…Dinamo juca un meci amical cu echipa locala Santierul Naval. In minutul 74, capitanul dinamovist incearca un sprint. Face cativa pasi insa cade in genunchi…apoi se prabuseste pe gazon cu fata invinetita. Colegii si adversarii se indreapta spre el rapid, presimtind ca este ceva grav. Medicul dinamovist Mircea Lucaciu incearca rapid cateva manevre de resuscitare dar organismul jucatorului nu raspunde. Imediat este urcat in binecunoscuta salvare dotata cu targa si aparatura depasita si pleaca spre spital. La stirile tv s-a anuntat ca in salvare nu s-a gasit o masca de oxigen, iar pentru asigurarea aerului masina a mers cu haionul deschis. Catalin Hildan a decedat la spital. Avea doar 26 de ani…
Din cercetarile ulterioare s-a stabilit ca fotbalistul suferea printre altele si de hepatita tip C. Asta spune multe despre cum se acordau vizele medicale sportivilor, iar la un nou control, acelasi virus al hepatitei tip c a fost descoperit in corpul colegului sau Florentin Petre.
Cauza decesului a fost anuntata drept anevrism cerebral, mecanism ce declansaza un accident vascular.
Cu numele lui Catalin Hildan a fost botezata una dintre peluzele stadionului Dinamo, iar suporterii arboreaza la fiecare meci portretul „Unicului Capitan”.
20 februarie 2002…
Echipa de fotbal Universitatea Craiova se afla in turneu de pregatire in Cipru. Printre componenti se numara si un tanar portar ce aspira la un loc in poarta Universitatii: Cristian Neamtu. Desi dovedise in cateva randuri ca este un portar de perspectiva, fusese imprumutat la alte echipe…La unul din jocurile-scoala, dorind sa arate probabil ca merita mai mult a plonjat la picioarele colegului sau Marius Suleap, fiind lovit din gresala de catre acesta in zona mandibulei. Inaintea meciului, colegul sau si cel mai bun prieten Alin Vigariu il rugase sa nu se mai arunce atat de riscant la picioarele adversarilor: „Cristi, menajaza-te putin…poti pati ceva”…Nu l-a ascultat.
La inmormantarea lui a plans intreg orasul, iar cateva mii de oameni l-au insotit pe ultimul drum, drum pe cel care a plecat mult prea devreme.
In urma lui a ramas un tablou la peluza care ii poarta numele pe stadionul craiovean si un mormant care este ingrijit zilnic de o mama innebunita de durere si astazi.
vizele se dau fara sa constate daca juc au ceva sau nu…….asta-i Romania
tot fotbalul romanesc este pe interes, iar interesul este asa de mare incat piesele de puzel cad inainte de a fi asezate (lipsa de profesionalism si lipsa de suflet) … uni mor pe drum dar important este profitul … nu stiu daca si acum nu o fi la fel de bine dotate ambulantele si ma refer aici la cluburile mici de prin diviziile judetene.