“Pentru mine echipa asta fost ceva special, când i-am văzut acolo pe teren, cu stemele în dreptul inimii, m-am gândit că e cel mai frumos lucru care li se întâmplă celor 11 băieţi şi peste ani am realizat că a fost şi cea mai frumoasă experienţă pe care eu am trăit-o în legătură cu fotbalul”, îmi mărturisea o doamna trecută de 60 de ani, care susține că Rapid e singură echipa de fotbal pe care o cunoaște şi pe care a avut onoarea să o cunoască.

În ochii ei se vedea cum încă există o emoţie când vorbea despre “acel” meci: “Prietenul meu de pe atunci m-a dus la stadion. Timp de 90 de minute m-a ars soarele doar pe o parte a feţei, prinzând o culoare vişinie pe partea arsă de soare, sau cel puţin aşa mi se părea mie. Nu vreau să ştii decât că vara aia m-am mândrit că eram alb-vişinie, m-am mândrit că am cunoscut Rapidul şi ceea ce înseamnă el, pentru că Rapid nu înseamnă doar o echipă de fotbal, înseamnă ceva ce doar cei ce o cunosc înţeleg. A fost prima şi ultima dată când am mers pe stadion, pentru că pe acele vremuri nu dădea bine unei domnişoare să meargă acolo. În rest, am aflat totul despre ei de la radio. Acum văd la ştiri…au trecut anii peste mine, nu mai ţin pasul cu tot ceea ce se întâmplă, ştiu doar că nu mai joacă în prima divizie, dar nici nu contează, ei se numesc Rapid şi copiii ăştia de îi sunt suporteri sunt rapidişti pentru totdeauna. Aşa ceva nu se uită şi nici nu se prăfuieşte”.

Rapid suporteri

Tot în spiritual Rapidului  este şi Robie, care spune: “Iubirea pentru Rapid şi-au exprimat-o, în mod repetat, oameni care înseamnă ceva pentru cultura românească. Probabil de aceea mi-e teamă că, indiferent cum aş „colora” cuvintele care să-mi descrie pasiunea pentru echipa giuleasteana, acestea ar putea fi luate drept clişee.Cu toate acestea, nu pot să nu mă mândresc cu faptul că am rămas alături de Rapid în cel mai greu moment al existenţei clubului. Din păcate, locuiesc prea departe de preferaţii mei, iar această situaţie mă obligă să rămân la stadiul în care aştept cu nerăbdare meciurile transmise la televizor.

Continui să mă ghidez după vorbele lui nea Mincea: „Am stat atâţia ani în B, am căzut, am revenit, şi tot mereu am luat-o de la început”. Ironic sau nu, istoria se repetă în Giuleşti, aşa că sunt convins că trebuie să apară şi vremurile bune.”

Altă echipa iubita din România este Steaua, despre care Alexandra spune că: “Există sentiment mai frumos decât acela când echipa ta câştigă un trofeu, sau când atinge performanţe pe care nici o altă echipa din România nu le-a atins? Steaua e ceva extraordinar, este un fenomen.

Pentru mine, Steaua e ceva special.Trăiesc fiecare meci la cote maxime, cu emoţie, cu bucurie, indiferent de gradul de dificultate al meciului.Mă bucur la fiecare victorie şi sufăr la fiecare înfrângere.”

Suporteri Steaua

Tot despre Steaua spune şi Sorin, ale cărui sentimente s-au dezvoltat după celebrul meci contra Valenciei: “Steaua a reuşit ce doar echipe de talie mondială au reuşit, ceea ce este: bucuria, euforia, fericirea noastră de a ieşi în stradă pentru a sărbători performanţele echipei noastre, reuşitele cu care te poţi lăuda colegilor  de la muncă, dar mai ales, ălora de la şcoală a două zi după meci. Eu, experimentând acest sentiment, întreb: Există, la o aşa vârstă fragedă în care optimismul precedat de acea nevinovată ignoranţă este încă prezent, ceva mai satisfăcător decât bucuria care ţi-o oferă să faci mişto de colegii tăi de la şcoală, care, în proporţie de 90%, sunt fani ai Valenciei? Da, acum fac aluzie la penalty-urile acelea din saisprazecimile cupei UEFA din sezonul 2004-2005. Asemenea episoade sunt acelea care te fac să ţii cu o echipa anume, nu pentru că tatăl tău ţine cu “x” sau toţi prietenii tăi sunt fani “y”, “y” fiind cea mai tare. Trebuie să te îndrăgosteşti, trebuie să fie ceva magic la mijloc, acea magie care te face să îţi doreşti să experimentezi încă o dată acea imensă satisfacție de a savura  tristeţea colegilori tăi pentru că echipa ta, fiind mai slabă, a scos-o pe a lor.”

Mergând mai departe de graniţele României, Barcelona, o echipa iubită în toată lumea este echipa de suflet a Ralucăi: “Echipa de suflet…când mă gândesc la asta, îmi vine doar atât în minte: Barcelona. 8 martie 1998, ziua în care m-am îndrăgostit de echipa mea mi-a rămas întipărită în minte la fel că ziua mea de naştere, a devenit la fel de importantă. Nu există lucru care să nu mă lege de Barcelona, orice obiect văd mă gândesc cum să-l personalizez, să aibă o părticică din dragă mea echipa. Nu există zi în care să nu mă gândesc la meciurile de pe Câmp Nou sau din deplasare ale jucătorilor mei. Pentru că jucătorii sunt pentru mine că fraţii mei, le dau o însemnătate la fel de mare. Pe scurt echipa mea e că a două mea familie, este pusă pe un piedestal, are un loc special în inima mea, loc ce nu poate fi înlocuit. Simt că m-am născut cu culorile roşu şi albastru înăuntrul meu şi voi muri aşa.”

FC Barcelona fans

Cătălin povesteşte cum a schimbat ordinea echipelor din inima lui şi ce înseamnă şi pentru el Barcelona: “Ce înseamnă pentru suporteri echipele lor de suflet?

Cred că cel mai bine ştie fiecare, unii chiar nu pot fi numiţi suporteri sau cu greu pot fi numiţi aşa

Pentru mine, să fii suporterul uneia dintre cele mai mari echipe din lume, da, nu Steaua e pe primul loc în inima mea 😉 e cel mai frumos lucru care mi se putea întâmplă în relaţia mea de aproximativ 30 de ani cu fotbalul

Într-adevăr, am început cu Steaua, în 1985, la meciurile cu danezii de la Vejle. Am continuat câţiva ani cu Steaua în suflet şi încet, încet (poate şi din cauza mocirlei din campionatul nostru, poate şi din cauza conducerii echipei, a antrenorilor…naiba mai ştie…) o altă echipa şi-a făcut loc în sufletul meu. O vedeam prima oară prin 1988 sau 1989 (nu mai ştiu exact, au trecut totuşi aproximativ 25 de ani).

Să revenim la ce înseamnă pentru MINE echipa de suflet.

Păi înseamnă să ştii tot ce se poate ştii despre echipa, chiar mai mult ;), să cunoşti istoria echipei, să cunoşti rivalul no1 al echipei, să porţi discuţii civilizate cu haterii echipei tale de suflet, să ai argumente, etc. Sunt multe de spus despre ce înseamnă pentru mine echipa de suflet. De curând am cunoscut un grup de suporteri ai aceleiaşi echipe (un grup pe Facebook) cu care mă văd periodic la meciuri (la TV). Sunt fantastici! Mai am şi norocul că nevasta să fie fană a aceleiaşi echipe…ce să mai! Sunt un norocos, mai ales în ultimii ani…

Ce înseamnă pentru fiecare echipa lor de suflet? Abia aştept să aflu”

Nici echipele din Italia nu sunt uitate de români, astfel, Bogdan spune ce înseamnă pentru el Inter:  “Inter este singura echipă care timp de 90 de minute îţi creează zeci de sentimente, de mândrie, de bucurie, de suferinţă, de dezamăgire, de frustrare, de speranţă şi mai ales de iubire, pentru că ea este “pazza” şi pentru mine este “la squadra piu bella del mondo”.

Inter Milan fans

În încheiere, Călin scrie o idee generală despre ce înseamnă să fii suporterul unei echipe: “Ești legat de clubul pe care singur l-ai ales, pentru că dacă dragostea înseamnă pasiune, ei bine, atunci se poate presupune că și clubul de fotbal pe care îl susții ar fi reușit să te facă să te îndrăgostești de el.

Așa începe totul, îți cade cu tronc, simți că te entuziasmează fiecare reușită și că ceva se rupe în tine de fiecare dată când clubul are parte de o nereușită. E momentul din care realizezi că e CLUBUL TĂU.

Există suporteri care îndrăgesc, simpatizează mai multe cluburi de fotbal, dar sunt convins că doar unul e Clubul Tău, pentru că altfel se descalifică ideea de bază a susținerii unei echipe de fotbal: e greu să convingi pe cineva că te culci cu mai multe femei și că îți împarți dragostea în mod egal între toate. Ar trebui ca una să aibă acel ceva care o va face să fie aleasa, urmând să devină echipa ta cu adevărat.

Din acest moment, orice rău ar lovi clubul tău, simți că te lovește și pe tine, fie că vorbim de încasarea unui fault dur, unui cartonaș, unui penalty, unui gol, de vânzarea unui jucător pe care îl admiri, de retragerea din fotbal a unui simbol care te-a făcut ani la rândul să visezi frumos, de o accidentare a unui jucător, de o ratare a unei ocazii monumentale de a marca un gol. Când tribuna oftează, oftezi și tu.

Dar aștepți cu nerăbdare și știi că vor veni și momentele în care vei simți că plutești de fericire: când vezi o pasă de geniu dată de un jucător al echipei tale, când vezi că pasa respectivă îl lasă singur cu portarul pe un coechipier, când te ridici în picioare așteptând finalizarea cu gol, vine șutul către poartă, faci ochii mari și văzând mingea trecând de linia porții izbucnești într-un strigăt de bucurie; când echipa reușește o victorie despre care știi că se va povesti multă vreme, când te vezi în clasament acolo unde visai multă vreme să te afli, când câștigi o finală și vezi jucătorii ridicând un trofeu deasupra capului.

Fotbalul, dacă îl trăiești ca suporter, te face să suferi în zilele proaste ale echipei tale, dar te face și să radiezi de fericire după momentele de reușită. Pe scurt, fotbalul îl învață pe suporter să iubească.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here