Într-o țară normală, cu lucruri normale și oameni normali, dacă cineva s-ar gândi măcar la această chestiune, aceea de a-și înjura cel mai bun sportiv, atunci cu siguranță că acel ”cineva” ar fi considerat sărit de pe fix. Cum vorbim despre România, țara tuturor cretinităților, a o înjura pe Simona Halep, practic unica sportivă de prim-plan din România ultimilor ani, nimic nu este surprinzător. Chiar dacă este a 3-a jucătoare a lumii, (Bă, a treia, nu a 30-a!!!), Simona are mai mulți ”hateri” decât ar putea avea cineva într-o astfel de postură. Nu vorbim de o majoritate care o urăște pe Simona, chiar nu am ajuns într-o societate atât de cretină (deși departe nu suntem), ci de un procent mult prea ridicat de critici ai unei sportive care, vrem nu vrem, este singura care mai aduce numele ”România” în headlines-uri.
Cine o urăște pe Simona ?
Ei bine, pe cât de grea ar fi întrebarea, pe atât de simplu este răspunsul ei: TOATĂ LUMEA! Da, pe Simona Halep o urăște toată lumea. O urăște țăranul de la coada vacii, care nici nu știe ce sport practică Simona. O urăște cocalarul, pentru care Simona e doar un nume pe biletul de la pariuri. O urăște ziaristul, enervat de faptul că Simona nu stă la cheremul lui toată ziua cu interviuri stupide. O urăște Ilie Năstase, pentru c-așa-i în tenis. O urăște anti-stelistul de rând, pentru care Halep, o fană a Stelei, este văzută ca o amenințare la adresa desculței sale echipe favorite. O urăște, pe ascuns, Mihai Gâdea, pentru că Simona nu e orice nevertebrată care îi apare în platou precum un ciuvic. O urăște Radu Banciu, pentru că e Radu Banciu.
De ce o urăște lumea pe Halep ?
Acum că am aflat ”Cine o urăște pe Simona”, haideți să vedem motivele majore pentru care aceasta nu este pe placul românilor deși, vă reamintesc, este încă numărul 3 în lume și una dintre favoritele principale la turneele de importanță din circuitul WTA. Există 4 mari motive pentru care Simona este urâtă:
Prostie
Prin definiție, românul secolului 21 este un individ pe care nu-l prea duce capul. Dacă în urmă cu un an, Simona Halep era văzută drept o campioană supremă a orice, azi, după evoluțiile ei slabe de la Roland Garros și Wimbledon, biata sportivă a ajuns ținta tuturor flegmelor posibile. Din ”româncă” a ajuns o ”albaneză împuțită”, din ”campioana noastră” a ajuns o nesimțită și din ”Hai Simona” am ajuns la ”Să nu mai auzim de numele tău!”. Vedem astfel de atitudini pe toate meridianele online-ului, acolo unde fel și fel de nevertebrate ajung să-și dea cu părerea. Deși nu trebuie băgați în seamă, astfel de indivizi există în jurul nostru, sunt din ce în ce mai mulți și nu-i putem extirpa pentru că nu ne permite legea.
Invidie
Din naștere, românul mai are o altă etichetă lipită pe fruntea-i lată: invidia! ”Ia să moară capra vecinului, dă-o-n mă-sa” s-a transferat în ”Ia să se oprească Simona asta din câștigat, că prea devine o legendă”. Invidia asta am văzut-o chiar la Ilie Năstase, o legendă a tenisului care o critica pe Simona după absolut fiecare succes. N-a zis niciodată un lucru pozitiv de luat în vedere despre Simona. O fi fostul mare campion prea ocupat cu politica?
Interes
Presa românească, deși este exagerat să numim ”presă” un rahat care se mișcă precum un vierme în călduri, trăiește azi numai și numai din scandaluri. În ceea ce privește subiectul Simona Halep, acesta este unul care atrage, iar magraonii din presă știu acest lucru și îl fructifică la maxim. Fiind în marea lor majoritate jurnaliști născuți după ultima ploaie, veniți în fenomen doar pentru că ”mama” are fusta pe placul șefului sau pentru că tata, un om de afaceri ”prosper”, știe să lingă unde trebuie, cei care mișună azi prin presă și-au făcut o ambiția din a o înjura pe Simona. Practic, o victorie a româncei este un motiv de înmormântare pentru ei, în timp ce un eșec este festinul invectivelor. Interesant este că, în paralel cu lipițanii, există și jurnaliști respectabili care o înjură pe Simona. Să se fi prostituat și ei? Probabil că da, doar trăim în țara prostituției la toate nivelurile. Pentru a vă convinge, deschideți acum editorialele de pe site-urile de profil. Sau mai bine nu.
Amatorism
Probabil o subcategorie a prostiei, amatorismul este o altă caracteristică observată la români atunci când vine vorba despre sport la modul general. Pentru ei, dacă ai câștigat 99 de meciuri, iar al 100-lea îl pierzi, automat ești văzut un ratat. Eșecuri au mai suferit și adevărate legende ale tenisului feminin, aflate la ani lumină în fața Simonei ca valoare și performanțe, precum Serena Williams sau Maria Sharapova, însă nimeni nu le-a văzut terminate. Pentru români, anul mai slab al Simonei în turneele de Grand Slam e văzut ca finalul carierei. Oare știu acești români care o atacă acum gratis cine era Simona Halep în 2013, mai precis în luna mai a acelui an ? Știu ei ce a realizat Simona Halep în 24 de luni ? Știu ei că aceasta a câștigat 11 titluri WTA, a atins o finală la Roland Garros, o semifinală la Wimbledon și multe alte semifinale la turnee importante ? Probabil că nu. Pentru ei contează prezentul. Te-a bătut Cepelova, ești terminată!
Avem dreptul de a o înjura pe Simona Halep ?
Ca nație, una dintre cele mai proaste ale Europei, dacă nu chiar cea mai proastă, nu avem nici dreptul de a ne uita urât la Simona Halep. Vă reamintesc că noi, românii, suntem cei care l-am ales pe Băsescu de două ori la Cotroceni. Da, pe acel bețiv. Tot noi, românii, am votat USL în proporție de 70%, un USL condus de Ponta și Crin. Tot românii, o parte nesemnificativă, e adevărat, sunt cei care fac livetext la meciurile Stelei din grupele Ligii Campionilor, doar pentru a râde de eșecurile roș-albaștrilor. E ca și cum Cristi Tănase ar face glume pe seama faptului că Messi nu a marcat în finala Ligii Campionilor. Da, ăștia suntem. Păi, avem noi dreptul s-o înjurăm pe Simona ?
Hai Simona!
Esti un prost daca crezi asta de Simona,nu ii ajungi nici pana la genunchi.
“Prin definiție, românul secolului 21 este un individ pe care nu-l prea duce capul.” – citez sursa. Autorul articolului, in ce categorie se incadreaza ? Cat despre Simona Halep , ce se poate spune ? Mentionati, un singur tenismen, care atunci cand era pe val a pierdut la unul din afara topului 100 ! Va rog ! I-am urmarit si pe Ilie Nastase si pe Simona Halep. Nu exista grad de comparatie ! Ba nu, gresesc, exista o mare asemanare !
Au acelasi caracter!
@Bunea Adrian: presupun c-ati vrut sa-l contraziceti pe autorul articolului, dar n-ati facut decat sa confirmati exact spusele sale! Tocmai ce scria in articol ca noi ne discreditam campionii atunci cand pierd un meci din 100, fara sa mai conteze celelalte 99, si hop si dvs. cu comentariul asta legat de Simona Halep a pierdut in fata unor tenismene cotate mult mai slab ca ea!
Deci, nu conteaza ca Simona a castigat 24 de titluri WTA si a jucat in finala de alte 18 ori. Nu conteaza ca a jucat cinci finale de Grand Slam (asta in sine fiind o performanta imensa), din care a castigat nu una, ci doua: o finala de Roland Garros si una de Wimbledon, in care le-a invins pe Sloane Stephens (nr. 3 mondial pe atunci) si respectiv Serena Williams. Nu conteaza ca a ocupat locul 1 mondial vreme de 64 de saptamani consecutive, a 11-a cea mai lunga perioada din istoria tenisului feminin. Nu conteaza ca s-a situat in top 10 mondial vreme de peste 7 ani si jumatate, perioada in care nu a cazut niciodata sub locul 4.
Nu, nu conteaza nimic din toate astea, nu-i asa? Tot ce conteaza e ca a avut si infrangeri, unele surprinzatoare, nu si ca ea insasi a invins de-a lungul timpului tenismene de renume, precum Serena Williams, Samantha Stosur, Jelena Jankovic sau Angelique Kerber. Tot ce retinem e c-a pierdut si ea la cariera ei pentru ca, ce sa vezi, asa e-n tenis! Pana si marii campioni pierd, uneori chiar si in fata unor necunoscuti.
Vreti un tenismen care a pierdut in fata unor jucatori din afara top 100 mondial atunci cand erau pe val? O simpla cautare pe Google va va oferi rezultate mai mult decat edificatoare, dar pentru a va scuti de niste clickuri, iata aici cateva cazuri:
Wimbledon 2012: Lukas Rosol (locul 100 mondial la vremea aceea) il invinge in runda a doua pe Rafael Nadal (locul 2 mondial la vremea aceea, deja dublu campion la Wimbledon).
Wimbledon 2013: Serhei Stakhovsky (locul 116 la vremea aceea) il invinge tot in runda a doua pe Roger Federer (locul 3 mondial la vremea aceea).
Wimbledon 2014: Nick Kyrgios (locul 145) il invinge iarasi pe Rafael Nadal (locul 1).
Australian Open 2017: Denis Istomin (locul 117 in lume la vremea aceea) il invinge pe Novak Djokovic (locul 2 mondial).
Lista poate continua, dar cred ca ajung cele deja mentionate. Si ce s-a intamplat dupa fiecare din aceste surprize? Favoritii care au pierdut acele meciuri au reusit sa se ridice, sa treaca peste esec pentru a-si intari forma si a invinge din nou. Acestea sunt momentele care fac diferenta intre un un invingator adevarat, adica un campion, si un mediocru: invingatorul gaseste in el puterea de a se reechilibra pentru a trece peste acele hopuri si a merge mai departe sa cucereasca culmi si mai inalte, ori mediocrul nu-si mai regasete echilibrul, isi pierde forma si se resemneaza in cele din urma la statutul de invins.
Tot in aceste momente se vede coloana vertebrala (sau lipsa acesteia) a celor din jurul campionului. Cei care il lauda si-i canta ode cat e in top dar, cand are momente mai proaste, il dispretuiesc si-l ocarasc, sunt cei despre care citim in articolul acesta. Cei care stiu sa-i fie alaturi si cand ii e greu, sa-l incurajeze cand are o forma mai slaba, sau cand pur si simplu devine clar ca steaua ii apune si se apropie momentul retragerii, si stiu sa aprecieze momentele frumoase pe care campionul le-a oferit – ei bine, aceia sunt, din pacate, mult prea putini.
Din pacate, la noi predomina cei din prima categorie. Vedem asta in toate sporturile si domeniile: cum se ridica cineva mai sus si face performanta, il luam in brate si ni-l insusim drept campion. Cum incep rotile sa mai scartaie, ne lepadam de el imediat, il criticam si ne strofocam sa gasim cea mai mica tampenie de care sa ne luam, il transformam din mandria natiunii intr-o rusine ce trebuie aruncata la cosul de gunoi. Asteptam performanta 100%, zi de zi, 24h/24 din partea unor oameni care, pana la urma, nu ne datoreaza chiar nimic, cum sunt sportivii care au facut sacrificii imense pentru a castiga tot ce au castigat.
Nu avem consecventa, nu stim sa gestionam esecul, nu vrem sa intelegem ca si esecul face parte din orice parcurs atunci cand incercam sa construim orice ar merita construit. Suntem obisnuiti sa dam vina mereu pe altcineva pentru nereusitele si frustrarile noastre, ba pe politicieni, ba pe straini, ba pe “sistem”, oricare ar fi el, pe oricine altcineva, mai putin pe noi insine, iar cand cineva demonstreaza ca se poate sa reusesti, sa fii campion atunci cand ai o mentalitate de campion, sa invingi atunci cand ai mentalitatea si ambitia unui invingator, se vor gasi destui care vor cauta ori sa se asocieze cu persoana aceea in speranta ca poate se va lipi si de ei un pic din aura succesului sau, ori sa denigreze persoana respectiva, sa o critice pentru a o pedepsi, ca, nu-i asa, cum indrazneste sa se ridice peste medie?! Cum indrazneste ca, in loc sa se resemneze la mediocritate si sa invinuiasca mediul din jur, sa stranga din dinti si sa munceasca pentru a-si castiga un loc fruntas?
In loc sa apreciem faptul ca Simona a fost acolo sus, pe locul 1, numele ei tronand asupra atator altor nume ilustre din lumea tenisului, in loc sa luam reusitele ei drept o dovada ca da, si un roman poate, ca faptul ca suntem romani nu este o condamnare la mediocritate, ci putem sa fim si noi in top acolo sus, noi maraim la ea pentru ce? Ca a pierdut niste meciuri? Simplul fapt ca e o surpriza atunci cand o anonima o bate le Halep e o dovada enorma a cat de mult a realizat fata asta!