La ora actuală, în România nu există banc mai tare decât Steaua București, FC Steaua S.A., FCSB sau cum vreți voi să-i spuneți. Echipa, fostă ”cea din Ghencea”, este o glumă din toate punctele de vedere. De la patron, despre care nu mai are rost să dezvoltăm multe idei, dată fiindu-i mansarda fără țigle, trecând pe la slugile sale de doi lei din categoria Valeriu Slugăreală, și până la finul cel prost pregătit Mirel, Steaua este cea mai mare comedie a României anului 2015. Dacă până nu demult echipa era o comedie doar la nivel de conducere, echipa este astăzi o comedie totală.
Principalul responsabil pentru situația actuală a Stelei este, iar acum vom face abstracție de boala de origine machidonă care a cuprins clubul de decenii, Mirel Rădoi. ”Finul”, așa cum și el se alintă printre rânduri, este prost la toate capitolele, începând de la intelect (cum naiba să nu ai BAC-ul în cea mai coruptă țară de pe Terra?!), până la cel tehnico-tactic, acolo unde a ratat tot cu echipa. La acest ultim capitol, am observat cum ”Steaua lui Rădoi” a ratat tot în acest sezon: Supercupa, Liga Campionilor, startul în Liga 1 și, mai mult ca sigur, ratată este și prezența în grupele Europa League.
Automat, după evoluția jenantă a Stelei, au apărut deja opinii de genul: ”Aduceți-l pe Costel Gâlcă înapoi!”, ”Costel Gâlcă era zeu față de amatorul ăsta (n.r. Rădoi)!” plus câte și mai câte astfel de tâmpenii. Ei bine, fără să-l apărăm pe Mirel, care va rămâne o pată neagră pe emblema Stelei la nivel de bancă tehnică, trebuie să spunem că nici cu Costel Gâlcă echipa nu ar fi dus-o mai bine. Ba dimpotrivă.
De ce e șomer marele Gâlcă, antrenor cu ”tripla istorică în palmares”?
În mod normal, pentru un antrenor care realizează ceva unic în istoria unui club de prim-plan, și anume tripla istorică alcătuită din Campionat – Cupă – Cupa Ligii, ofertele ar trebui să curgă râuri, râuri. Ce se întâmplă însă cu cariera tânărului antrenor Costel Gâlcă este, aparent, inexplicabil. De ce nu antrenează aceste nicăieri ? Nu neapărat în Europa de Vest, ci măcar printr-o țară prăpădită din Est, din Orient sau măcar din desculța noastră Ligă 1. De ce ? Dacă cei mai mulți sunt uimiți și stupefiați de situația fostului campion cu Steaua, există și categoria, mai redusă e adevărat, a celor care au văzut ce poate Costel în mandatul său de un sezon la clubul roș-albastru.
Cum am mai spus cu foarte multe ocazii (1, 2, 3, 4 ) Costel Gâlcă a fost una dintre cele mai șterse figuri din istoria clubului Steaua, fie el aflat sub tutela armatei, a lui Păunescu sau a hoardei de machidoni. Și nu a fost o figură ștearsă ca prestație publică, capitol la care chiar a fost elegant, ci șters ca amprentă pe care și-a lăsat-o asupra jocului echipei. Sub Costel Gâlcă, Steaua a trăit numai și numai dezamăgiri. Lăsând la o parte câștigarea celor 3 trofee, performanțe pe care doar dacă nu voiai nu le realizai într-o țară ca România, cu echipe de 2 lei în cele trei întreceri, Steaua lui Costel Gâlcă a ratat tot ce se putea rata.
O scurtă privire asupra parcursului Stelei lui Costel Gâlcă din sezonul trecut ne reflectă următoarele eșecuri:
Supercupa României: Steaua – Astra 4-6 (după penalty-uri)
Aflat la primul meci oficial pe banca Stelei, Costel Gâlcă are scuza că nu avea timp să schimbe prea multe, deși, fie vorba între noi, mâna acestuia începuse să se vadă în partidele amicale (2-5 cu Lugano, 2-4 cu nașul Ludogorets).
Play-off-ul Ligii Campionilor: Ludogorets – Steaua 1-0
Aflat deja în plin sezon, Costel Gâlcă începuse să-și arate clase la Steaua. Lucian Sânmărtean trecuse pa bancă o perioadă, Keșeru era rezerva lui Iancu, iar Râpă rupea norii pe dreapta. În dubla cu bulgarii lui Moți, Steaua a părut a fi echipa lui Olăroiu de la ”Boro”, iar rezultatul a fost asemenea.
Grupele Europa League: Dinamo Kiev – Steaua 3-1
Într-un meci cu o echipă de top, Costel Gâlcă a băgat un prim 11 care conținea jucători de Liga a 2-a, precum Gabi Iancu. Asta în condițiile în care îl avea pe Raul Rusescu. Ce a urmat știm cu toții.
Grupele Europa League: Rio Ave – Steaua 2-2
Cu nasul pe sus, Steaua a avut o prestație patetică în Portugalia, acolo unde numai golul norocos marcat de Filip în prelungiri i-a adus un punct. Acest meci părea să spună multe despre valoarea Stelei și a staff-ului tehnic în Europa.
Grupele Europa League: Aalborg – Steaua 1-0
Dacă Rio Ave a fost începutul sfârșitului, Aalborg a fost sfârșitul. Steaua a pierdut românește în Danemarca și calificarea în primăvara europeană era ca și ratată.
Grupele Europa League: Steaua – Dinamo Kiev 0-2
Ceea ce a început la Aalborg, cu un eșec rușinos, s-a terminat în stil pe Național Arena, acolo unde Steaua a fost pusă la respect de Dinamo Kiev, deși echipa ucraineană venise relaxată la București.
Dacă Mirel Rădoi este mini-parțial scuzat de faptul că are un lot pe alocuri de echipă de județ, în ceea ce-l privește pe Costel Gâlcă lucrurile au stat cu totul și cu totul altfel. E destul să ne uităm peste echipa trimisă de acesta la meciul cu Ludogorets și vedem așa: Arlauskis, Szukala, Latovlevici (când încă nu ”murise”), Sânmărtean, Chipciu (ratangiu, dar încă mișcător) și Keșeru. Ei bine, cu astfel de nume, Costel a ”reușit” să rateze atât grupele Uefa Champions League, cât și primăvara europeană. Toate ratările au venit după evoluții absolut penibile. Penibilă a fost până și victoria cu 6-0 în fața celor de la Aalborg, venită după o primă repriză în care danezii rataseră cât pentru 10 sezoane de Europa League.
Așadar, cei cu ”Gâlcă Zeu” ar trebui să se gândească de două ori înainte să-l considere pe Costel un antrenor de Steaua. Nu, Costel Gâlcă nu a fost un antrenor de Steaua, așa cum nu au fost nici Lăcătuș, Ilie Stan, Sorin Cîrțu sau cum nu e Mirel Rădoi. Atâta timp cât la Steaua domină ”Imperiul Machidon”, pe bancă nu va veni nimeni de calitate, iar dacă, prin minune, calitatea va venir, ea va fi îndepărtată rapid de tentaculele cu aromă de stână din Pipera.
nu antreneaza fiindca nu se intelege la bani cu cei care-l oferteaza.