Dănuț Lupu
Dănuț Lupu era un artist pe teren. Mingea se lipea de piciorul său ca de o pensulă fermecată, iar el desena impresionism pe gazon, spre deliciul spectatorilor. Dar, ca orice artist, Lupu a fost mereu un spirit liber, imposibil de încadrat într-un tipar, cu o carieră presărată de momente de geniu, dar și de episoade care i-au umbrit talentul.
Născut pe 27 februarie 1967, la Galați, Dănuț Lupu și-a făcut ucenicia la Dunărea, unde talentul său nu a rămas mult timp neobservat. Dinamo, aflată în căutarea unui mijlocaș capabil să dea fantezie jocului, l-a adus în Ștefan cel Mare în 1987. A fost dragoste la prima vedere: Dănuț Lupu s-a transformat în dirijorul unei echipe care, sub comanda lui Mircea Lucescu, cucerea eventul în 1990 și ajungea până în semifinalele Cupei Cupelor.
Dar șansa carierei sale a venit tot în acel an: convocarea la Campionatul Mondial din Italia. Acolo, Dănuț Lupu a fost parte din echipa care a remizat cu Argentina lui Maradona și a părăsit competiția la penalty-uri împotriva Irlandei, unde mijlocașul român și-a făcut datoria de la punctul cu var.
După Coppa del Mondo ’90, cariera lui Dănuț Lupu a luat drumul Greciei, unde a semnat cu Panathinaikos. Cu echipa din Atena, a devenit campion în 1991, dar a fost și protagonistul unor episoade controversate. Arestat sub acuzația de furt de mașini, a petrecut două luni și jumătate într-o închisoare grecească. El a susținut mereu că a fost o capcană întinsă de conducerea clubului pentru a-i rezilia contractul.
Revenirea în România s-a produs în 1994, când a ajuns la Rapid București. Dar drumul său a fost sinuos: după doar două meciuri, a plecat la Brescia, echipa antrenată de Lucescu. A jucat un sezon în Serie A, apoi, după retrogradare, a revenit la Rapid, apoi la Dinamo.
Ciclul s-a repetat în 1997, când Lucescu a venit la Rapid și l-a vrut din nou pe Lupu. Aici a trăit una dintre cele mai frumoase perioade ale carierei, devenind campion al României în 1999. Ultima sa escală în Liga 1 a fost la Dinamo, în 2000, iar apoi și-a închis cariera la Hapoel Tzafririm, în Israel.
Dănuț Lupu a fost unul dintre cei mai talentați mijlocași pe care i-a dat fotbalul românesc. Driblingurile sale făceau tribunele să freamăte, iar pasele sale au scris pagini frumoase din istoria lui Dinamo și Rapid. Dar la fel de des s-a scris despre escapadele sale. Episodul arestării din Scoția, când Dinamo juca împotriva lui Dundee United, rămâne emblematic: Lucescu a fost nevoit să intervină pentru a-l elibera, evitând un scandal monstru.
În 2023, trecutul l-a ajuns din urmă. Condamnat la șapte luni de închisoare pentru conducere fără permis, a fost eliberat în aprilie 2024.
Dănuț Lupu a fost fotbalistul care putea fi mult mai mult, dar pe care libertatea l-a atras mai mult decât disciplina. Un talent uriaș, dar risipit pe alocuri, care a reușit totuși să lase o amprentă puternică în fotbalul românesc. O figură atipică, un boem, un om care a jucat fotbal așa cum a trăit: fără reguli, fără constrângeri, doar din plăcere. Iar asta, în fond, este esența fotbalului.
