Cum s-a transformat Jaume în Jimmy și cum a ajuns falit deși nu a fost niciodată bogat

”Cum își plătește amenzile? Nu le plătește, pentru că nu are cu ce” – Domingo Marquet, tatăl lui Jimmy Jump

”Jimmy Jump, un personaj creat cu scopul de a se face cunoscut și de a se infiltra in locuri și evenimente cu un înalt nivel de securitate. Își face apariția cu o barretina ce îi dă super-puteri, o pălărie simbol al libertății folosită și în timpul revoluției franceze, încercând să transmită mesaje în toată lumea, într-un mediu tot mai controlat de către televiziuni care îl boicotează și nu arată imagini cu salturile sale.„

Aceasta este filosofia lui Jimmy Jump, cea cu care se mândrește pe propriul site, acolo unde ultima lui postare datează din 2012.

”Nu am bani și am datorii de circa 280 000 de euro. Judecătorii au decis să mi se oprească 50% din salariu în fiecare lună” spune Jimmy Jump într-un interviu publicat recent pe site-ul elen gazzeta.gr.

Născut în urmă cu 40 de ani în Sabadell (Catalunya ), Jaume Marquet i Cot dădea semne de mic copil că va avea o viață agitată. Vatican, Luvru, Cazinoul din Motecarlo, locații arhicunoscute unde părinții săi au fost nevoiți să își întrerupă vacanțele din cauza problemelor create de către plodul hiperactiv. În fața reproșurilor, Jaume nu avea decât o singură explicație pentru escapadele sale ”Simt ceva special”. Avea doar zece ani și profitase de neatenția gărzilor pentru a se ascunde într-una din camerele secrete ale Vaticanului.

Anii au trecut, iar Jaume a plecat în căutarea faimei. A încercat cu teatrul, însă prestațiile sale nu au convins. Puțin mai târziu, când avea doar 24 de ani, a candidat la postul de primar al unei mici localități de lângă Sabadell, unde se mutase împreună cu părinții. Nu a adunat decât 68 de voturi ca reprezentant al unui partid cu profunde aspirații separatiste. Eșuate aceste tentative de salt către notorietate, Jaume nu a renunțat la visul său. A decis să o apuce pe cel mai scurt drum, chiar dacă nu și cel mai corect.

Primul său mare hit l-a lansat în 2004 în timpul Marelui Premiu al Spaniei de Formula 1, la Montmelo, la doar câteva momente după ce bolizii plecaseră de pe grila de start.

Se năștea Jimmy Jump. Nebunul inconștient, hulit și aplaudat în același timp, găsise portița prin care să îl strecoare pe Jaume în sala celebrității. Entuziasmat de mediatizarea primului său succes, și-a pus la punct unul dintre momentele de glorie ale ciudatei sale cariere, sărind pe gazon în timpul finalei Campionatului European din 2004, câștigat de Grecia în fața amfitrioanei, Portugalia. La fel ca toti fanii Barcelonei, echipă pe care avea să o tot alinte cu astfel de prestații în viitor, încă se mai simțea trădat de Figo după ce acesta plecase cu trei ani înainte de pe Camp Nou, cedând tentației banilor oferiți de un Florentino Perez ce începuse să își contruiască echipa de galactici. Tricoul aruncat cu scârbă către portughez și saltul final în plasa porții nu au făcut altceva decât să confirme că Jimmy Jump intrase oficial în istoria undergound a fotbalului.

De aici până la faima mondială nu a mai fost nevoie decât de un mic salt. Unul foarte mic în comparație cu cele de pe enorma listă ce avea să se formeze în următorii ani.

Meciuri din Liga Campionilor, El Clasico Real Madrid – Barcelona, Campionatul European, Rolland Garros, Cupa Mondială de Rugby, Cupa Spaniei la polo, Finala Eurovision,Campionatul Mondial din Africa de Sud 2010, Germania, Ungaria, Argentina. Mapamondul devenise prea mic pentru Jimmy Jump .

VIDEO / Cele mai bune momente din ”cariera” lui Jimmy Jump.

Au început însă să apară problemele. Pe lângă faimă și andrenalină, salturile au început să îi aducă și belele, pe lângă orele petrecute în arestul poliției după fiecare ispracă.

În 2006 a intrat pe gazon în timpul semifinalei de Liga Campionilor din Villarreal și Arsenal afișându-se cu un tricou al Barcelonei pe care era inscripționat numele lui Thierry Henry. La puțin timp după Barcelona anunța transferul francezului, însă acea premoniție avea să îl coste pe Jimmy Jump o amendă e 60 000 de euro. Sancțiunile au început să se strângă și să îl frigă în buzunar, iar de la ultima sa apariție au trecut deja, coincidența sau nu, exact doi ani ( un meci din Germania, dintre Hertha Berlin și St. Pauli). Spun coincidență pentru că pe lângă declarația de faliment preluată de către toată presa, ceva ce nu este tocmai o noutate, Jimmy mai spune că va reveni și că o va face pentru greci, în amintirea naționalei care câștiga titlul european în 2004. Cu interdicție până în 2016 pe stadioanele din Spania și Alemania, ”amenință„ că va reapărea în Portugalia, la Lisabona, acolo unde a început povestea sa. Cum? Numai el știe. Pe site-ul său, capitolul dedicat filosofiei care i-a ghidat cariera de jumper se încheie în versuri:

”Saltul meu, tezaurul meu.
Faima mea, libertatea mea. ”