Cuba – România 3-3 în optimile Campionatului Mondial din Franța 1938 – 5 iunie 1938

CUBA – ROMÂNIA 3-3
Campionatul Mondial din Franța 1938 – 5 iunie 1938

Duminică, 5 iunie 1938, pe stadionul municipal din Toulouse, România intra pentru a treia oară în istorie într-un meci de Campionat Mondial. Adversar: Cuba, echipă necunoscută și exotică, dar care dădea semne că nu venise în Franța doar pentru a completa decorul. Meciul s-a disputat sub un soare arzător, într-o atmosferă de sărbătoare, cu tribunele animate de curiozitatea spectatorilor francezi și de speranțele unei delegații române încrezătoare în forțele proprii.

În prima rundă, sau mai bine spus, în optimile competiției urma să întâlnim reprezentativa Cubei, o echipă de pseudo jucători de fotbal, niște amatori în toată regula cărora nimeni nu le dădea vreo șansă, nici măcar să înscrie vreun gol. Presa vremii de la noi prevestea o ploaie de goluri în poarta Cubei. Echipa națională a României își câștigase o anumită reputație, fiind printre puținele echipele care participaseră și la precedentele două Campionate Mondiale. Înaintea meciului, unul dintre selecționeri, Alexandru Săvulescu afirma că se așteaptă ca tricolorii să marcheze multe goluri în acest meci. Calificare nici măcar nu se punea la îndoială. Calculele de pe hârtie nu s-au potrivit deloc cu cele din teren chiar dacă noi am deschis scorul.

Startul partidei părea să confirme calculele hârtiei. România, cu experiență superioară și jucători tehnici, a început în forță. În minutul 30, în urma unui atac susținut al tricolorilor, Bodola și Baratky au un frumos schimb de pase și ultimul trimite printre apărătorii cubanezi lui Silviu Bindea care trimite plasat în poarta apărată de Carvajales. În minutul 39, Héctor Socorro execută o lovitură liberă și marchează, dar arbitrul nu acordă golul din cauza unui fault comis de Magriñá. Era limpede: în față nu se afla o echipă naivă, ci una bine antrenată, determinată să producă o surpriză. Cubanezii, cuprinși de mult curaj după acel gol anulat, se aruncă în atac și inevitabilul se produce. Pe finalul primei reprize, în urma unei învălmășeli în careul nostru, mingea ajunge la Rodríguez care pasează mai departe lui Fernandez care îl găsește într-o poziție ideală pe Socorro care îl execută pe Pavlovici, restabilind egalitatea de pe tabela de marcaj: Cuba – România 1-1! Spre stupefacția băncii noastre, la pauză se intra cu 1-1. 

Inimaginabilul s-a produs în minutul 69 când José Antonio Magriñá aducea Cuba în avantaj pentru prima dată. În urma unui corner executat de Sosa, mingea ajunge la Magriñá care șutează puternic iar Pavlovici scapă mingea în poartă. Meciul s-a transformat într-un carusel de emoții. Tricolorii au atacant în valuri. Disperarea s-a concretizat în minutul 89 când Baratky a trimis meciul în prelungiri. În prelungiri, primii care au marcat au fost tot cubanezii. Magriñá îl învingea pentru a 3-a oară în acest meci pe Pavlovici după un contraatac. Ștefan Dobay, omul care purta parcă pe umeri istoria generației interbelice, reușea să aducă egalarea în minutul 105, învingându-l pe portarul cubanez Carvajales cu un șut elegant.

Părea de necrezut. România marca trei goluri, dar nu reușea să câștige. Tribunele vuiau, iar presa românească transmisă prin corespondență telefonică transmitea un amestec de uluire și frustrare. În prelungiri, tricolorii au continuat să atace, dar oboseala, nervozitatea și lipsa de luciditate și-au spus cuvântul. Scorul a rămas neschimbat: Cuba – România 3-3! Un rezultat amar.

⚠️ Notă: * = Prelungiri

Pentru cubanezi, rezerve au fost Juan Ayra (GK), Juan Alonso, Pedro Ferrer și Carlos Oliveira. Pe banca noastră de reserve s-au aflat următorii: Mircea David (GK), Robert Sadowsky, Iacob Felecan, Lazăr Sfera, Andrei Bărbulescu, Ionică Bogdan, Ioachim Moldoveanu, Joszef Nagy și Iuliu Prassler.

Rejucarea meciului a avut loc pe 9 iunie, 1938.

Campionatul Mondial din Franța ’38: Cuba 2-1 România, 9 iunie 1938