Din vremurile în care Roberto Carlos era în formă de zile mari, echipele mari ale Europei duc dorul unui fundaș lateral stânga care să spargă tiparele.
Figura acelui Roberto Carlos care facea curse de câte 80 de metri pe banda stângă a naționalei Braziliei sau a celor de la Real Madrid s-a transformat într-o icoană a fotbalului mondial, mai ales după ani de zile în care cele mai notabile nume care au jucat pe această poziție nu au reușit să se apropie de nivelul lăsat de brazilian. Ahley Cole, Evra, Lahm , Fabio Aurelio, Eric Abidal sau Zhirkov, între alții, sunt cei care ocupă acum locul lăsat de Roberto Carlos. Niciunul dintre cei enumerați mai sus nu va câștiga Balonul de Aur, niciunul nu este la fel de decisiv pe parcursul meciului, niciunul nu este atât de rapid și atât de expeditiv în duelul corp la corp. Criza de stânga este mai mult decât profundă în fotbalul european.
Umbra celui care este, probabil, cel mai bun fundaș stânga al tuturor timpurilor, aleargă acum banda apărând culorile turcilor de la Fenerbahce. Roberto Carlos, un fotbalist care a însemnat un înainte și un după , atât în Brazilia cât și la Real Madrid, pe o poziție de joc care între timp nu poate scăpa de blestemul de lux lăsat de monopostul sud-american. Exemplul cel mai recent este lăsat de cele patru semifinaliste ale ultimei ediții a Ligii Campionilor. Barcelona contează pe Abidal pentru această poziție, teoric, cel mai slab fotbalist din 11-le titular al catalanilor. Arsene Wenger i-a tot rotat la Arsenal pe Clichy sau pe tânărul Kieron Gibbs, cel care a comis acea gafă monumentală în semifinala cu Manchester United. Un Manchester United care îl are pe Patrice Evra, titular și în naționala Franței. Evra, un bun fundaș stânga, deși nu a dat niciodată randamentul pe care i l-a cerut Alex Ferguson, care trebuie să se mulțumească cu el în lipsa a ceva mai bun. Ultimul, însă nu cel din urmă, probabil și cel mai mediatic, însă nu doar din motive pur fotbalistice, Ashley Cole, fundașul stânga al celor de Chelsea, completează careul de ași al celor mai buni fundași stânga al sezonului 2008-2009.
Din punct de vedere istoric, mereu au ieșit mari atacanți ( Van Basten, Romario, Pele sau Ronaldo, mijlocași ( Cruyff, Maradona sau Zidane ), fundași centrali ( Baresi sau Beckenbauer ), sau creierele din spatele jocului ( Redondo, Matthaus sau Guardiola ), lucru care nu se poate spune și despre această poziție de fundaș stânga, mai mereu orfană de nume cu adevărat mari. Cei de la Real Madrid, după plecarea lui Roberto Carlos nu au mai găsit un jucător care să se ridice măcar pe jumătate la nivelul lui. S-a încercat cu Marcelo, cu Heinze sau chiar cu un dreptaci, Miguel Torres, însă respectivii nu prea au reușit să facă lucruri extraordinare acolo. Cam la fel stau lucrurile și la Bayern Munchen sau la Liverpool, nemții pariind pe un dreptaci Philip Lahm, în timp ce Rafa Benitez joacă cu altul de aceleași caracteristici, Fabio Aurelio și uneori cu Dossena, cel care i-a luat locul de titular lui Grosso în naționala Italiei. Acolo în Italia, lucrurile nu stau deloc mai bine, Juventus joacă cu Molinaro, Milan cu Jankulovski, iar Mourinho se gândește ca după plecarea lui Maxwell la Barcelona să îl bage acolo chiar pe Cristi Chivu. Soluție de urgență, cam la fel fiind și cazul lui John Arne Riise la Roma.
Poftă de atac, lene defensivă
După ultimul turneu final al campionatului european au ieșit în evidență două nume: spaniolil Capdevilla și rusul Zhirkov. Ambii stângaci, foarte tehnici, cu un talent excesiv pe plan ofensiv, însă cu mari carențe în momentul reculului defensiv. În multe ocazii, cei doi sunt mai buni ca extreme, ceva asemănător întâmplândui-se și lui Marcelo la Real Madrid, motiv pentru care a și pierdut postul de titular în naționala Braziliei, Dunga preferându-l pe Andres Santos, jucător care se achită mai bine de sarcinile defensive.
Adevărul este că între toți acești jucători și Roberto Carlos este o distanță de ani-lumină, suficientă pentru a se transforma într-o problemă a fotbalului european și mondial. Criza de stânga.
Cu majuscule
Patru titluri în Primera Division, trei Ligi ale Campionilor și două Cupe Intercontinentale sunt titlurile pe care le-a câștigat Roberto Carlos cu Real Madrid. A ajuns acolo în 1996, cumpărat de la Inter Milano, transformându-se repede într-un jucător emblemă al echipei datorită unei condiții fizice ce îi permitea să urce și să coboare pe banda stângă cu o ușurință pe care nimeni nu o mai făcuse până atunci.
Criza fundașilor laterali stânga a fost descrisă cel mai bine de Ariggo Sacchi o dată cu retragerea din fotbal a lui Paolo Maldini. În istoria fotbalului au existat mereu crize pe anumite poziții de joc, mai ales de la jumătatea terenului în spate. Cea ce se întâmplă în acest caz este cauza nivelului foarte înalt lăsat de Roberto Carlos și de Paolo Maldini, spune cel care l-a inventat pe Paolo Maldini, un alt mare fundaș stânga din istoria fotbalului mondial.
