Costică Ștefănescu: „Ministrul Apărării” care a construit fundamentul Craiovei Maxima

COSTICĂ ȘTEFĂNESCU
26 martie 1951 – 20 august 2013

Pe 26 martie 1951, se năștea în București cel care avea să devină una dintre cele mai emblematice figuri ale fotbalului românesc din anii 1970 și 1980: Costică Ștefănescu. Poreclit inspirat „Ministrul Apărării” pentru calmul, eleganța și autoritatea cu care își coordona linia defensivă, Ștefănescu a reprezentat esența fotbalistului român complet – inteligent tactic, cu personalitate puternică și devotament total pentru culorile echipelor pe care le-a reprezentat.

Cariera sa impresionantă, marcată de performanțe remarcabile atât la nivel de club cât și la echipa națională, rămâne o filă de aur în istoria sportului românesc, în ciuda sfârșitului său tragic din 20 august 2013.

Drumul lui Costică Ștefănescu în fotbalul mare a început la clubul Steaua București, unde și-a făcut junioratul între 1965 și 1969, pentru ca apoi să debuteze în prima divizie în tricoul “militarilor”. Perioada petrecută la Steaua (1969-1973) i-a adus primele satisfacții în cariera profesionistă, reușind să câștige trei Cupe ale României alături de gruparea bucureșteană. Cu 77 de apariții și 9 goluri marcate, tânărul fundaș central începea să își construiască o reputație solidă în fotbalul românesc.

Dar marea sa dragoste fotbalistică avea să vină odată cu transferul la Universitatea Craiova în 1973. Aici, în Bănie, Ștefănescu a cunoscut gloria deplină, transformându-se din simplu jucător într-o adevărată legendă. Timp de 13 sezoane consecutive a îmbrăcat tricoul alb-albastru, adunând un impresionant total de 378 de meciuri oficiale și 10 goluri marcate pentru olteni. Acesta rămâne și astăzi recordul absolut al clubului craiovean în ceea ce privește numărul de prezențe.

Universitatea Craiova a anilor ’80 a reprezentat cea mai strălucitoare perioadă din istoria clubului, iar Costică Ștefănescu a fost unul dintre pilonii fundamentali ai acelei generații de excepție. Ca libero și căpitan al echipei, el a coordonat atât apărarea cât și construcția jocului, contribuind decisiv la succesele formației oltene.

Palmaresul său alături de Universitatea Craiova vorbește de la sine: trei titluri de campion al României și patru trofee ale Cupei României. Dar poate cea mai mare realizare a “Craiovei Maxima” a fost parcursul european impresionant, cu punctul culminant în sezonul 1982-1983, când echipa a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA, performanță remarcabilă pentru fotbalul românesc din acea perioadă. Echipa din Bănie reușise anterior să atingă și sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni în 1982.

Prestațiile constante și de înalt nivel din campionatul intern i-au deschis lui Ștefănescu porțile echipei naționale, pentru care a evoluat între 1977 și 1985, adunând 66 de selecții. Punctul culminant al carierei sale la nivel internațional a fost participarea la Campionatul European din 1984, competiție la care a condus România din postura de căpitan. Valoarea sa a fost recunoscută și pe plan internațional, fiind nominalizat pentru prestigiosul trofeu Ballon d’Or în 1983.

Cu un total de 490 de apariții în prima divizie românească, Costică Ștefănescu se situează pe locul doi în clasamentul all-time al prezenților în campionatul românesc, fiind depășit doar de Ionel Dănciulescu. Această longevitate competitivă la cel mai înalt nivel demonstrează calitățile excepționale ale “Ministrului Apărării” – profesionalism, disciplină și o condiție fizică impecabilă.

După retragerea din activitatea de jucător în 1988, Ștefănescu a pornit pe drumul antrenoratului, începând ca tehnician-jucător la FCM Brașov în 1986. A urmat o carieră diversă, care l-a purtat prin șase țări și la conducerea a 15 formații diferite.

În România, și-a legat numele de echipe precum FC Brașov (1986-1989), Steaua București (1990), România U-21 (1990-1991), Selena Bacău, Politehnica Timișoara, Astra Ploiești, CSM Reșița și Universitatea Craiova. A activat și ca antrenor secund al echipei naționale între 1994 și 1998.

Aventura sa internațională l-a dus în Qatar (Al-Wakrah, Al Tadamon, Al Shamal), Siria (Al-Jaish Damascus, Al-Wahda Damascus) și Israel (Hapoel Tzafririm Holon), reușind să câștige Cupa Qatarului în 1991 cu Al-Wakrah și Cupa Siriei în 2004 cu Al-Jaish Damascus, echipă cu care a triumfat și în AFC Cup în același an.

Ca antrenor, Ștefănescu s-a remarcat prin meticulozitate și adoptarea rapidă a noilor tehnologii, folosind analiza video a adversarilor încă din anii ’90, când această practică nu era răspândită în fotbalul românesc. Foștii săi jucători își amintesc de el ca de un tehnician extrem de bine pregătit, cu baze de date impresionante la îndemână, demonstrând aceeași inteligență tactică care îl caracterizase și ca jucător.

Destinul a fost însă nemilos cu Costică Ștefănescu. Diagnosticat cu cancer pulmonar, fostul mare fotbalist a ales să-și încheie suferința în mod tragic pe 20 august 2013, aruncându-se de la etajul cinci al Spitalului Militar din București, unde era internat. Avea 62 de ani.

Vestea morții sale a căzut ca un trăsnet asupra întregii comunități fotbalistice din România. Pe 25 august 2013, “Craiova Maxima” și-a luat adio de la liderul ei, într-o ceremonie emoționantă. Recunoașterea valorii și contribuției sale la fotbalul românesc venise însă și înainte de tragicul sfârșit – în martie 2008, Ștefănescu fusese decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru participarea la Campionatul European din 1984 și pentru întreaga sa activitate.

Costică Ștefănescu rămâne una dintre cele mai respectate figuri ale fotbalului românesc. Eleganța sa pe teren, calmul imperturbabil în fața adversarilor, precizia paselor și inteligența tactică l-au transformat într-un model pentru generațiile viitoare de fundași români.

“Ministrul Apărării” nu a fost doar un jucător excelent, ci un adevărat lider, un căpitan respectat, un profesionist desăvârșit care a lăsat un capitol important în istoria fotbalului din România.