Conte Verde – Povestea călătoriei de pe vaporul primului campionat mondial de fotbal

SS Conte Verde  era numele ambarcațiunii care a dus la Montevideo patru naționale, brigăzile de arbitrii și pe președintele FIFA, asta cu ocazia organizării primului turneu final al Campionatului Mondial de Fotbal. S-au scris multe pe marginea acelei călătorii, multe dintre aceste istorioare nerămânând anonime datorită fotbalului.

Anul 1923. Compania Lloyd Sabaudo achiziționa un vapor de lux ce urma să unească porturile Genoa (Italia) și New York (SUA). Trei ani după, respectivul traseu s-a mărit iar Conte Verde a început să navigheze și spre tărumurile sud-americane. Pe 18 iunie 1930, Conte Verde avea să facă probabil cea mai importantă cursă a sa. Jules Rimet încercase să convingă patru naționale europene să participe la turneul organizat în Uruguay. Cu sârbii nu a fost problemă, aceștia plecând din portul Marsiliei cu SS Florida, iar împreună cu ei urmând să navigheze și Egiptul. Africanii nu au ajuns însă la timp și au trebuit să se întoarcă la Alexandria.

În portul Villefranche-sur-Met, Rimet aștepta cu nerăbdare sosirea vaporului SS Conte Verde. Plecase din Genoa și odată cu el venea selecționata României, naționala noastră participând la primul Mondial mulțumită puternicul  lobby făcut de Regele Carol.

Mic fragment de istorie

Erau vremuri în care Regele Carol nu era așa popular în țară. Dezertase din armată pe durata primului război mondial și fusese implicat într-un scandal amoros, după ce avea să fugă cu o amantă, Ioana Zizi Lambrino pe numele său, fiica unui cunoscut general român pe atunci.

Anul următor, Carol s-a căsătorit cu Prințesa Elena de Grecia cu care, în 1921, a avut un băiat, Principele Mihai. Chiar și așa, Carol continua să umble după fustele femeilor, și atât de tare fierbeau hormonii în el încât a abdicat pentru a savura dragostea unei noi amante, Elena Lupescu. De la ea avea să i se tragă și pasiunea pentru fotbal. Scăpat de probleme oficiale ale statului, acum în mâinile fiului său Mihai, Carol  a fost convins ușor că deplasarea naționalei de fotbal spre Uruguay ar fi o oportunitate de a își mai crește popularitatea șubrezită în România. În iunie 1930 avea să se întoarcă pe tronul regal și o dată cu asta a venit și vestea. România participa la primul campionat mondial de fotbal. Antrenor a fost pus Costel Rădulescu, acesta fiind însărcinat cu formarea unei echipe care să facă față cu brio celorlalte participante. O echipă de amatori. Asta era naționala României în 1930. Majoritatea angajați a unei companii petroliere engleze. Însuși regele Carol avea să discute cu patronii pentru a îi lăsa la națională convenind să le acopere financiar postul lăsat liber pentru mai mult de trei luni de zile. Deasemenea, Carol le-a montat și o petrecere cu ocazia plecării spre Uruguay chiar înainte de  data ieșirii din portul genovez.

Să revenim la bordul vaporului Conte Verde. Pe lângă români, în portul Villefranche-sur-Mer, mai urcau la bord doi arbitri (Thomas Balway și Henri Christophe) și Jules Rimet împreună cu fiica sa și trofeul Cupei Mondiale creată de sculptorul francez Albert Lafleur. Mai lipseau doar belgienii.

Pe 20 iunie, Conte Verde ajungea la Barcelona, acolo unde aveau să se urce în sfârșit și belgienii, care călătoriseră în tren până în portul catalan. O dată cu ei urca și cel mai experimentat arbitru de la primul mondial de fotbal: John Langenus. Astfel, Rimet se asigura că acest prim turneu final avea și participanți europeni, atât din rândul fotbaliștilor, cât și din rândul arbitrilor.

Au urmat zile despre care au scris  mulți dintre cei care au fost pe vapor atunci. Se făcea cu rândul pentru ca jucătorii să se poată antrena în cele 15 zile cât avea să dureze călătoria. Nimeni nu avea să piardă tipica fiestă dată în momentul trecerii peste linia Ecuatorului. Nici măcar pasagerii de la clasa economică. Se trecea de la vara toridă din Europa, la iarna dură și crudă sud-americană (motiv dat de italienii pentru a nu merge acolo), iar asta era o scuză bună pentru o petrecere de zile mari.

O dată cu naționala României, la Genoa, mai urcase pe Conte Verde și un cor, cor ce avea să fie deliciul călătoriei spre Montevideo. Ajuns în dreptul Braziliei, Conte Verde a făcut o escală la Rio de Janeiro acolo de unde a îmbarcat și naționala carioca. Mai erau încă cinci zile de călătorie până în Uruguay.

S-au întâmplat și lucruri neplăcute în această expediție. O dată ajunși la destinație, unul dintre arbitri francezi a primit o știre nefastă: Domnule Balway, îmi pare rău să vă anunț că soția dumneavoastră a decedat. Tristul mesaj nu avea însă să îl descurajeze pe Balway, care rămână, asta da, trist, să facă istorie la competiția scornită de Jules Rimet.

După desfășurarea primului mondial, Conte Verde și-a continuat pelegrinajul pe coordonatele mapamondului. China îl primea mereu în porturile sale. De altfel, acolo avea să fie ascuns pe perioada în care marile puteri aveau să se boxeze în ceea ce a rămas pentru istorie ca a fi cel de-al doilea război mondial. În cele din urmă, temându-se de faptul că va fi confiscat de către japonezi, italienii l-au transformat în navă de război, l-au rebotezat în Kotobushi Maru,  fostul Conte Verde, vaporul pe care s-a scris o parte din istoria romantică a primului campionat mondial de fotbal ajungând un biet portavion căzut ulterior la datorie sub bombardamentele nemiloaselor B-24 americane. Conte Verde a fost trimis pe fundul  oceanului în 1944, iar în urma sa au rămas zeci de călătorii fascinante și vorbele pe care Jules Rime i le-a spus căptianului: Acest vapor va fi mereu amintit pentru un singur lucru: a fost vaporul primul campionat mondial de fotbal.

sursă foto: ricksahw.org , fifa.com