CONSTANTIN FRĂȚILĂ (1 octombrie 1942 – 21 octombrie 2016)
Constantin Frățilă este fără doar și poate unul dintre cei mai eficace și spectaculoși atacanți ai anilor ’60. Un jucător care a marcat la debutul la Dinamo printr-un hattrick, a repeta figura la prima sa selecție în prima reprezentativă a României și a înscris împotriva unor coloși precum Real Madrid sau Inter Milano.
Constantin Frățilă
Istoria fotbalului românesc este plină de povești spectaculoase, însă puțini sunt cei care se pot lăuda cu o eficiență atât de impresionantă de la primele minute pe teren precum cea a lui Constantin Frățilă. Născut pe 1 octombrie 1942 la București, cel care avea să devină un pilon al atacului dinamovist și-a arătat clasa încă de la primii pași o foame de gol rară.
Hattrick la debutul în Divizia A și dominarea anilor ’60
Evoluțiile sale la Dinamo București vorbesc de la sine. Constantin Frățilă a îmbrăcat tricoul alb-roșu între 1960 și 1970, timp în care a strâns 168 de meciuri și a marcat 74 de goluri în Divizia A. Semnalul că aveam de-a face cu un finalizator de rasă a fost dat la 16 aprilie 1961: debut în prima divizie la doar 18 ani, într-un Dinamo – Minerul Lupeni 6-0, meci în care Constantin Frățilă a reușit o “triplă”.
Perioada sa în Ștefan cel Mare s-a suprapus cu una dintre cele mai prospere ere din istoria clubului. Alături de colegi de legendă, Constantin Frățilă a cucerit patru titluri de campion consecutive (1962–1965), două Cupe ale României și a devenit golgeterul campionatului în sezonul 1963–1964.
Dinamo București, sezonul 1963-64 / Constantin Frățilă este al treilea de la stânga la dreapta, pe rândul de jos
„Eroul primei reprize” și debutul de poveste la națională
Dacă debutul în campionat a fost impresionant, cel la echipa națională de seniori a fost pur și simplu antologic. Pe 2 noiembrie 1966, în preliminariile Campionatului European din 1968, România primea vizita Elveției pe Stadionul Republicii din București. Selecționerul le-a dat credit din primul minut lui Frățilă și tinerelului Mircea Lucescu. Ce a urmat în primele 45 de minute a rămas scris în cronicile vremii:
Minutul 11: Frățilă marchează primul său gol la națională, cu capul, dintr-o centrare marca Ion Pârcălab.
Minutul 25: Frățilă reia în plasă din pasa celuilalt debutant, Mircea Lucescu.
Minutul 38: Același tandem Lucescu-Frățilă funcționează impecabil, iar Frățilă își completează hattrick-ul!
România intra la cabine cu un incredibil 4-0 (meciul s-a încheiat 4-2), iar jurnaliștii elvețieni prezenți pe Stadionul Republicii nu au ezitat să-l numească pe atacantul român „eroul primei reprize”.
Aventura lui la prima reprezentativă a fost scurtă, dar de o eficiență chirurgicală: 7 selecții și 7 goluri (medie de 1 gol pe meci!). A înscris o dublă împotriva Ciprului (5-1 la Nicosia) și a punctat decisiv împotriva Poloniei (3-0 la Ploiești), într-o acțiune descrisă de ziarul Sportul drept „lucrată ca la carte”.
Meciurile mari din Cupa Campionilor Europeni: De la Bernabéu la victoria cu Inter
Numele lui Constantin Frățilă rămâne strâns legat și de marile nopți europene ale lui Dinamo din Cupa Campionilor Europeni:
Vs. Real Madrid (1963): În optimile competiției, Frățilă a jucat titular în ambele manșe. La Madrid, pe legendarul Santiago Bernabéu, a marcat în minutul 49 un gol superb, cu un șut cu efect din unghi greu după un schimb de pase cu Pîrcălab, aducând la acel moment o egalare spectaculoasă (2-2).
Vs. Sliema Wanderers (1964): A reuşit trei goluri în dubla manșă (unul în Malta și două la București).
Vs. Inter Milano (1965): În duelul cu marele Inter al lui Helenio Herrera, Frățilă a restabilit egalitatea cu capul în minutul 26 al meciului de la București, punând umărul la victoria istorică a lui Dinamo cu 2-1 în fața campioanei Europei.
Vs. B1909 Odense (1965): A înscris o dublă rapidă pe final de meci (min. 85 și 88) în victoria cu 4-0 de la București.
Un trofeu și în Cipru, amintirea neștearsă a unui mare atacant
După perioada de glorie de la Dinamo, Frățilă și-a confirmat calitatea de marcator și la Argeș Pitești (1970–1972), unde a înscris 20 de goluri în 46 de meciuri, la Sportul Studențesc, dar și în străinătate. În tricoul celor de la Omonia Nicosia (1973–1974), a reușit eventul (campionat și cupă) în Cipru. A mai evoluat pentru Chimia Râmnicu Vâlcea și Sirena București, înainte de a îmbrățișa pentru scurt timp cariera de antrenor.
S-a stins din viață pe 21 octombrie 2016, la vârsta de 74 de ani. În urma lui au rămas cifrele impresionante, amintirea unuia dintre cei mai rapizi și calculați atacanți ai generației sale și o moștenire fotbalistică de necontestat în istoria lui Dinamo și a echipei naționale.