Speranţe pentru viitor

1998.“Naţionala” Franţei câştigă pentru prima dată în istorie Campionatul Mondial, un triumf istoric pe teren propriu, învingând în finală Brazilia cu 3-0 şi oferind lumii fotbalului un jucător emblematic, Zinedine Zidane.

2000.După doi ani de la cucerirea titlului Mondial, Franţa reuşea să îşi treacă în palmares cel de-al doilea Campionat European.Zidane&Co dominau fotbalul mondial şi cum era normal, jocul lor era analizat în cele mai mici detalii.Atunci, lumea a aflat cheia succesului acestei generaţii fenomenale.Un lucru absolut normal pentru unii, şi doar un vis pentru alţii, academiile de fotbal.

Nouă academii de fotbal răspândite în toata ţara, însă una care le întrece pe toate, Clairfontaine.Centrul tehnic naţional Fernand Sastre, sau pe scurt Clairefontaine(administrat de Federatia Franceză de Fotbal), situat în localitatea Clairefontaine-en-Yvelines la 50 de kilometri de Paris, este unul din din cele mai cunoscute centre de formare de copii din întreaga lume, de la înfiinţarea din 1988, devenind principala sursă de jucători pentru “naţionala cocoşului galic”.Aici, sunt aduşi cei mai talentaţi jucători Ile-de-France şi din împrejurimi.

În 1976, preşedintele Federatiei Franceze de fotbal de la aceea vreme, Fernand Sastre a făcut tot posibilul pentru a-şi împlini visul, acela de a construi o şcoală de fotbal unde tinerele talente vor deveni unii din jucătorii reprezentativi ai acestei ţări.După mai bine de un deceniu, mai exact 12 ani, centrul de Clairefontaine şi-a deschis porţile, şi de atunci cei mai talentaţi copii, 13-15 ani, din regiunea capitalei sunt aduşi aici pentru a se antrena şi a pentru a-şi îmbunătăţi calităţile tehnice.Mulţi dintre puştii aduşi aici au fost recrutaţi de cluburile din Franţa sau din Europa.De la Clairefontaine au plecat jucători precum: William Gallas – actualmente la Arsenal Londra, Nicolas Anelka – Chelsea, Louis Saha – Everton şi cel mai important, Thierry Henry, jucătorul Barcelonei şi golgheterul all time al “naţionalei” Franţei.

Aceasta fabrica de jucători produce şi acum, exportând jucatori în cele mai tari campionate ale Europei.Diaby, fundaşul dreapta al Franţei, care va fi cu siguranţă pe teren astăzi, Gabriel Obertan, transferat la Manchester United în această vară şi Hatem Ben Arfa, acum la Marseille, una din speranţele fotbalului francez.

Clairefontaine este şi locul unde “naţionala” Franţei pregăteşte meciurile de pe teren propriu, un Mogoşoaia în variantă franceză.

Un material tot pe această temă realizat de Maria Andrieş.

La zece kilometri de Nantes, pe şoseaua mărginită de pini şi platani seculari, se înalţă alt fel de fortăreaţă. Centrul de formare La Joneliere, după numele străzii. Imediat cum treci de poarta ferecată electronic, vezi terenurile de antrenament şi clădirea administraţiei, cu ronduri de flori în faţă. Seamănă un pic cu o staţiune de munte. Vestele colorate ale jucătorilor apar ici şi colo din ceaţă. Iar fotografii rînduiţi pe margine trag cadru după cadru. Iarba de pe margini e atît de verde, încît pare artificială. Nu, doar terenul e sintetic. Restul e adevărat.

Cabana cu tricouri
– Vedeti granulele negre? Imită pămîntul şi asigură o aderenţă mai bună!”.
Jacky Contassot (foto), directorul de comunicare, cu mustaţă şi cizme de cauciuc, îşi freacă mîinile. Gazonul cu grăunţe e destul de răspîndit, dar, cînd ţii să-ţi impresionezi vizitatorii, devine o mare noutate.

Cîte aveţi?
– Cinci pentru antrenamente. Acolo, acolo şi acolo, întinde el mîna arătînd undeva printre copaci şi coline.

Vă place aici, nu? E unul dintre cele mai frumoase centre de acest fel din Europa!
E frumos. Pajişti idilice de jur împrejur, cu fotbalişti în loc de văcuţe. Pe lîngă terenurile sintetice, jucătorii îşi lucrează muşchii gleznelor pe un teren cu nisip, înconjurat de ziduri, în care şutează mingea cum fac puştii dintre blocuri. Plus un teren cu zgură, despărţit de un fileu înalt, pentru tenis cu piciorul. Intrăm într-o cabană ticsită cu tricouri galben “canari”. Aici se inscripţionează echipamentul.

Internet da, prăjituri ba
Trecem pe lîngă sălile de forţă, monsieur Contassot e în extaz.

– Avem şi un salon de spa, saună şi sală de kinetoterapie. Iată şi spălătoria, spune băgîndu-şi nasul în coşurile cu rufe.

Arată impecabil, saci albi, podele albe, pereţi imaculaţi. Urcăm. La cantină, domneşte peste polonice şi cratiţe fumegînde “le chef” Cristaut. Pe lîngă bucătar, un dietetician şi medicul centrului supraveghează meniul campionilor.

– Avem grija să mănînce fructe, paste, crudităţi, carne albă, produse lactate. Au voie şi desert, o prăjitură, nu mai mult.

Ca gimnastele?
– Aproape. Noi nu le interzicem nimic, n-au decît să mănînce 4-5 porţii de dulciuri la o masă. Dar îi sfătuim să n-o facă”, explică doct “le chef”, cu tocătorul în mînă.

Buzna în cămin
Într-una din aripile clădirii (foto) se găsesc camerele jucătorilor. Gazda noastră cu mustăţi ne ghidează în pas elastic pe holuri lungi şi întunecoase, de cămin studenţesc. Puştii sînt cazaţi cîte doi, în încăperi mobilate economicos, cu paturi supraetajate. Dintr-una din camere, cu eticheta “Sofianne Hanni”, se aude muzică. Ne deschide Măria Sa atacantul, în papuci, speriat ca un ied. Dă mîna cu monsieur Contassot şi ia buimac poziţia de drepţi în faţa calculatorului deschis. E prea tîrziu pentru monsieur Hanni să ascundă posterele cu rapperi, să dea sonorul mai încet şi să iasă de pe mess.

Articolul precedentMickey Mouse coechipier cu Cristiano Ronaldo?
Articolul următorEurogoluri / Cele mai tari reusite ale saptamanii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here