Au existat în istoria Campionatelor Mondiale echipe care erau îndreptăţite să viseze la trofeul suprem sau pe care bookmakerii le dădeau favorite certe la titlu. Nu de puţine ori, despre marile învinse s-a vorbit şi s-a scris mai mult decât despre învingătoare. BDF vă propune un serial în care ne vom aminti că au existat naţionale precum Ungaria (1954), Portugalia (1966), Olanda (1974 şi 1978), Brazilia (1982), Franţa (anii ’80) sau Italia (1990). Team-uri frumoase, dar care nu au reuşit să ajungă până în vârf.Campionatul Mondial din Spania din 1982 a fost prima ediţie la care au participat 24 de echipe. Înaintea competiţiei toată lumea avea pe buze un singur nume: Brazilia. O generaţie cel puţin la fel de frumoasă şi de valoroasă ca cea a lui Pele din 1970. În câmp străluceau Zico, Falcao sau Socrates, iar pe bancă era charismaticul Tele Santana. Deşi campioana en-titre, Argentina, venea să-şi apere titlul cu Maradona care era deja un nume important, iar Germania, Franţa şi Italia erau şi ele candidate de luat în seamă, aproape nimeni nu-şi imagina ca selecţionata auri-verde poate fi oprită. Senzaţie întărită după meciurile din prima fază a grupelor.
Pe malul Guadalquivir-ului, la Sevilla, magicienii brazilieni au trecut ca rapidul prin haltă de URSS (2-1), Scoţia (4-1) şi Noua Zeelandă (4-0). Mai mult decât victoriile, jocul sud-americanilor era încântător, iar golurile erau mereu ceva deosebit. Băieţii lui Tele aveau lumea la picioare şi aşteptau încrezători faza a doua a grupelor, unde urmau să dea piept cu Argentina lui Maradona şi Italia lui Rossi. Debutul a fost fabulos. Un 3-1 clar aplicat rivalilor istorici din ţara tangoului, după care venea meciul decisiv cu Italia.
Pe 5 iulie 1982, pe Estadio Sarria din Barcelona, bomba a explodat. Paolo Rossi reuşea un hattrik istoric, iar Brazilia, cea mai frumoasă echipă şi marea favorită a turneului final, era eliminată de viitoarea campioană, Italia. Suporterii carioca erau în stare de şoc. Poate doar înfrângerea din finala Mondialului din ’50 să fi durut mai mult.Echipa care în 5 meciuri marcase de 15 ori, goluri care pot fi considerate adevărate opere de artă, părăsea competiţia care părea să fi fost pregătită special pentru Socrates&co. Trecuseră deja 12 ani de la ultimul titlu cucerit de Brazilia, iar aşteptarea va mai dura încă pe atât. Ca o compensaţie, triumful din 1994, din Statele Unite, a fost obţinut chiar în faţa Italiei. Istoria nu se repetă întotdeauna.
off topic: poate verificati si voi mailul pana maine la 12, please 😀
Eu as fi inceput cu Brazilia 1950 😉
@Newsted: Mah, dar tu ai mereu ceva de comentat. Nemultumitule =))))))
@IonutOltean capos… 🙂