Cel mai ciudat Campionat Mondial din istorie, Brazilia 1950

După trei ediții de Campionat Mondial, a venit Al Doilea Război Mondial și liniștea se așterne peste competiția care deja prinsese multe națiuni în lupta pentru supremație. La congresul FIFA din anul 1946, desfasurat in Luxembourg, s-a hotarat inițial ca șirul Cupelor Mondiale să fie reluat în anul 1949. Ulterior va fi amânat cu încă un an din cauza crizei postbelice a întregii Europe.

Începând cu anul 1950 trofeul va fi numit Trofeul Jules Rimet, în semn de recunoștință pentru cel care a luptat atat de înverșunat pentru existența Campionatului Mondial. Se împlineau atunci 25 de ani în fruntea FIFA a marii personalități franceze. S-a hotarat ca Brazilia sa organizeze aceasta ediție a Cupei Jules Rimet. De fapt, a fost unicul candidat. Fanatismul suporterilor brazilieni era bine cunoscut. Întreaga țară va trăi conectată la evoluția favoriților. Promisiunea brazilienilor era ca până la meciul inaugural să construiască un stadion imens, de 220 000 de locuri, la periferia orașului Rio de Janeiro. Construcția a început în anul 1948 și după întârzieri mari, existand chiar pericolul neterminării lui, totuși meciul inaugural s-a jucat pe acest stadion. Deși nu avea 220.000 de locuri. Avea “doar” 170.000. Chiar dacă stadionul încă mai arată ca o construcție neterminată. Acest stadion se va numi de atunci Maracanã și va fi cel mai mare stadion până cu câțiva ani în urmă. Și poate cel mai renumit.

La acest turneu final vor exista și cateva premiere: participarea pentru prima data a Angliei si Scoției la un turneu final. Ungaria, Cehoslovacia și Argentina au refuzat să participe. Sistemul de desfășurare al acestui turneu final se schimba pentru prima dată. În sensul că, după ce echipele se vor califica din grupe, se va alcătui o grupă finală, de patru echipe (câștigătoarele celor patru grupe din faza întâi). Acestea vor juca în sistem fiecare cu fiecare, alcătuindu-se un clasament final. Echipa de pe primul loc avea să câștige cupa. Practic nu exista o finală în adevăratul sens al cuvântului.

Ca un fapt divers vicepreședintele FIFA, Ottorino Barassi a ascuns trofeul Jules Rimet într-o cutie de pantofi pe care a ținut-o sub pat. Și tot ca un fapt divers, de data asta cu un ușor iz comic, India, deși se calificase la turneul final s-a retras pentru că jucătorilor acestei țări li s-a interzis sa joace desculți. Ulterior s-au retras alte două țări: Turcia și Scoția. Așa că, până la urmă au rămas doar 13 țări participante. Au fost împărțite în 4 grupe, două grupe a câte patru echipe, una de trei echipe și una de două echipe.

Și astfel a început cea de-a patra ediție a Cupei Mondiale, proaspăt redenumită Cupa Jules Rimet, cu Brazilia, țara gazdă și mare favorită. Surprizele nu s-au lăsat mult așteptate: Brazilia-Elveția 2-2, după ce brazilienii spulberaseră Mexicul cu 4-0. Italia-Suedia 2-3. Italienii, Campioni Mondiali, se pregăteau de pe acum pentru ce-a mai mare surpriză pe care ne-a va oferi Cupa Mondială. Dar toate la timpul lor. În sfarsit, cel mai neașteptat rezultat este cel al meciului Anglia-SUA: 0-1! Un ziar britanic, crezând că e vorba de o eroare de transmitere a datelor, a postat senin pe prima pagină: Anglia-SUA 10-1!!!

Prima fază a grupelor ia sfârșit iar în grupa finală vor ajunge Brazilia, țara gazdă, Uruguay, Campioana Mondială în 1930, Suedia și Spania. Brazilia învinge clar în două meciuri: 7-1 cu Suedia și 6-1 cu Spania. Uruguay învinge Suedia cu 3-2 și termina egal cu Spania 2-2. Urma meciul direct. Brazilia , după ce spulberase celelalte două echipe nici nu concepea să nu câștige cu Uruguay. Mulțimea nebună de fani ii cerea asta. Deși aveau nevoie doar de un egal pentru a fi campioni. Uruguay în schimb, era obligată să câștige acest meci, având doar 3 puncte acumulate față de cele 4 ale Braziliei.

Și vine ziua de 16 iulie 1950. Ziua marelui meci. Toată Brazilia se pregătea de sărbătoare. Se puseseră la rece 20.000 de sticle de șampanie pentru sărbătorirea publică a noilor campioni. Afișele care anunțau noua campioană erau deja confecționate. Deși aveau nevoie doar de un egal, nimeni nu concepea asta. Voiau o victorie clară. În jurul stadionului Maracana nu era niciun loc liber. De altfel va fi meciul cu cea mai numeroasă asistență la un campionat mondial: peste 175.000 de spectatori! Echipa Braziliei a apărut pe teren în tricouri noi (un fapt rar pentru acele vremuri). Iată și echipele:

Brazilia începe tare și deschide scorul prin Friaça. Apoi încearcă să facă spectacol pentru cei din tribune, neglijând forța și seriozitatea uruguayenilor. Brazilia ratează în numeroase rânduri, iar cei care înscriu sunt uruguayenii prin Schiaffino. O umbră de amărăciune începe să se lase ușor ușor peste Maracana. Dar și la egal, Brazilia era campioană. Spectatorii vor însă victorii, iar aici probabil că s-a înregistrat marea greșeală a brazilienilor. Au încercat să câștige neapărat. Pentru public. Și au atacat cu toate rândurile. Numai că Ghiggia înscrie un gol pentru Uruguay cu 11 minute înainte de final.

Cerul cade peste Maracana și peste întreaga Brazilie. Mulți dintre spectatori pleacă înainte de final. Chiar și oficialii care trebuiau sa înmâneze trofeul. Era prea mare umilință și amărăciune. Festivitatea de premiere nu a mai avut loc, Jules Rimet înmânând totuși trofeul, fără alte oficii, căpitanului uruguayan Varela. Chiar jos, în mulțime.

În Brazilia a fost a zi de doliu național, neoficială. Lumea nu a mai mers la muncă. Oamenii umblau năuciți pe străzi. Se spune că au existat și câteva sinucideri imediat după mec. Mai la sud însă, pe malul Rio de La Plata, era mare sărbătoare. Uruguayenii serbau al doilea titlu mondial!