Cehoslovacia – România 3-0 în sferturile de finală de la EURO 1960 – 29 mai 1960

CEHOSLOVACIA – ROMÂNIA 3-0
EURO 1960 – Sferturile de finală, retur – 29 mai 1960

După ce a eliminat Turcia cu 3-2 la general, echipa națională a României se bătea cu Cehoslovacia pentru un loc în primii 4 echipe de la primul campionat european din istorie, Franța 1960. Prima manșă s-a jucat la București pe 22 mai 1960 și a fost câștigată de cehoslovaci cu scorul de 2-0. Returul urma să aibă loc o săptămână mai târziu la Bratislava, pe 29 mai.

Din păcate, tricolorii au pierdut și manșa retur, scor 3-0 iar Cehoslovacia se califica la europeanul găzduit de Franța după 5-0 la general.

Pe 29 mai 1960, sub cerul senin al Bratislavei peste 30.000 de spectatori s-au înghesuit în tribunele stadionului Slovan pentru a asista la returul dintre Cehoslovacia și România, contând pentru sferturile de finală ale Campionatului European de fotbal, primul din istorie! Gazdele porneau cu un avantaj important după victoria de la București cu 2-0, dar nimeni nu anticipa deznodământul categoric al meciului retur. După doar un sfert de oră de joc, cehoslovacii conduceau deja cu 3-0, scor ce avea să rămână neschimbat până la final și care consfințea eliminarea României din competiție.

De la fluierul de start al arbitrului norvegian Gulissen, echipa gazdă a pus imediat presiune pe defensiva noastră. Mijlocașii Bubernik și Masopust, veritabile motoare ale echipei cehoslovace, s-au infiltrat cu ușurință între liniile noastre, profitând de marcajul deficitar și de lipsa de coeziune a liniei mediane române.

Primul gol a venit rapid, în minutul 3. Bubernik a interceptat o minge pierdută de Constantin la centrul terenului, a combinat elegant cu Pavlovici, apoi a șutat plasat de la 20 de metri. Portarul nostru, Mândru, a fost prins pe picior greșit și a plonjat tardiv: 1-0.

Tricolorii au avut șansa egalării aproape imediat, în minutul 5, când Tătaru a șutat în transversală, dar mingea a ricoșat în afara terenului. Ocazia ratată a fost urmată de două lovituri de grație în minutele 15 și 17: mai întâi Kvašňák a reluat cu capul în bară din corner, iar mingea revenită în careu a fost împinsă în plasă de Bubernik; apoi, o centrare lungă a lui Dolinský a provocat haos în apărarea noastră, iar Bubnik a fost pe fază și a înscris pentru 3-0.

Dincolo de startul de coșmar, România a arătat, paradoxal, o atitudine mai bună decât în tur. Jucătorii s-au zbătut, au încercat să reducă din diferență, dar lipsa de coerență a fost evidentă. Atacul, în special, a fost dezamăgitor: execuții slabe, lipsă de inspirație și o ușurință deranjantă în a renunța la luptă după pierderea balonului. Cacoveanu, Dinulescu și Mateianu au fost departe de forma așteptată, deși au fost titularizați în ciuda lipsei meciurilor oficiale recente.

Până la pauză, România a avut câteva zvâcniri ofensive. Tătaru a trimis cu capul pe lângă, Constantin a șutat peste, iar Schreiff, portarul ceh, a avut emoții doar la o execuție a lui Mateianu în minutul 43.

După pauză, jocul s-a echilibrat vizibil. România a obținut patru cornere între minutele 48 și 56, dar niciuna dintre fazele fixe nu a fost valorificată. Alexandru și Nunweiller au încercat să împingă jocul în jumătatea adversă, iar în minutul 75, Alexandru a pătruns curajos în careu, dar a ratat din poziție ideală.

Pe final, am mai avut câteva zvâcniri ofensive: Dinulescu a irosit o ocazie imensă în minutul 81, trimițând pe lângă din poziție singur cu portarul, iar două cornere consecutive nu au produs nimic concret.

De cealaltă parte, cehoslovacii au continuat să fie periculoși pe contraatac. Dolinský a avut un gol anulat în minutul 63, iar Pavlovici a ratat o șansă uriașă în minutul 77.

Deși prestația generală a fost ceva mai bună decât în tur, România a fost departe de a emite pretenții în fața unei formații mature, bine organizate și cu individualități de prim rang precum Masopust și Bubernik.

Scorul de 3-0 nu doar că reflectă superioritatea netă a gazdelor din primul sfert de oră, ci consfințește și sfârșitul unui drum într-o competiție în care ne-am dovedit încă nepregătiți. Pentru viitor, va fi esențial să construim pe baze solide, să selecționăm în funcție de formă și să tratăm fiecare minut al meciului cu aceeași concentrare. Altfel, riscul unor astfel de deznodăminte devine o certitudine.

Primul Campionat European, cunoscut atunci ca European Nations’ Cup (Cupa Națiunilor Europene), a avut loc în 1960 și a fost organizat de Franța. Competiția, gândită ca un turneu eliminatoriu, a reunit doar 17 echipe la start, iar marile puteri ale vremii – Germania de Vest, Italia, Olanda și Anglia – au lipsit, acestea opunându-se în 1957 creării competiției.

Meciurile s-au disputat în sistem tur-retur până în faza semifinalelor, iar ultimele patru echipe calificate – Franța (gazdă), URSS, Iugoslavia și Cehoslovacia – au evoluat în turneul final. Spania a fost descalificată în sferturi, refuzând să joace împotriva URSS din motive politice, sub regimul Franco.

În semifinale, URSS a învins Cehoslovacia cu 3-0, iar Iugoslavia a învins Franța cu 5-4 într-un meci spectaculos, revenind de două ori de la două goluri în minus. Cehoslovacia a câștigat finala mică, 2-0 cu Franța.

Finala s-a jucat la Paris, unde Iugoslavia a deschis scorul, dar URSS, condusă de legendarul portar Lev Yashin, a egalat în minutul 49. După 90 de minute scorul era 1-1, iar Viktor Ponedelnik a marcat golul victoriei în prelungiri, aducând primul titlu european Uniunii Sovietice.