Cehoslovacia – România 1-0 în preliminarii pentru EURO ’72 – meci jucat pe 16 mai 1971

CEHOSLOVACIA – ROMÂNIA 1-0
Preliminarii EURO ’72 – Grupa 1 – 16 mai 1971

Pe 16 mai 1971, pe stadionul Tehelné pole din Bratislava în fața a peste 38.000 de spectatori, naționala României avea să dispute un meci care avea să conteze enorm în ecuația calificării la Campionatul European împotriva principalei contracandidate, Cehoslovacia. Pentru tricolori era al treilea meci din grupa 1 de calificare. În precedentele două dispute, România câștiga 3-0 cu Finlanda la București și un egal alb la Cardif, cu Țara Galilor. Ceholsovacii veneau după un egal, 1-1 acasă cu Finlanda și o victorie în deplasare, 3-1 cu Țara Galilor. 

Meciul a fost, pentru spectatorii cehoslovaci, o revenire chinuitoare la amintirile neplăcute ale Mondialului mexican, o atmosferă fierbinte și sufocantă care părea să paralizeze luciditatea și elanul echipelor. România, într-un joc prudent, calculat și excesiv de precaut, părea să urmărească doar un rezultat de egalitate. Cehoslovacii, de cealaltă parte, păreau presați de propria neputință de a concretiza dominarea.

Pentru cei peste 38.000 de spectatori din tribune, frustrările s-au acumulat pe măsură ce minutele treceau, iar partida rămânea blocată într-un echilibru neproductiv. Dar acolo unde toți păreau resemnați, a ieșit la rampă František Veselý. Cu două minute înainte de final, într-o fază construită cu răbdare și insistență, Veselý a fost omul care a rupt blestemul gazdelor. Cu o execuție fulgerătoare, s-a desprins din marcaj și a transformat o acțiune banală într-o eliberare euforică pentru suporterii gazdelor: 1-0 pentru Cehoslovacia.

Tricolorii au intrat pe teren cu un plan clar: să nu piardă. Iar acest obiectiv a fost vizibil în fiecare acțiune încercând să evite orice risc. România a încercat să închidă spațiile și să limiteze acțiunile ofensive ale gazdelor, mizând pe un bloc defensiv solid și pe un mijloc de teren compact. Însă această strategie s-a transformat treptat într-un joc steril, lipsit de fantezie, în care nici Cornel Dinu și nici Dan Coe nu au reușit să impulsioneze construcția.

Tricolorii au speculat pasivitatea cehoslovacilor, au început să controleze mijlocul terenului și, deși nu au fost foarte periculoși în prima repriză, au semnalat clar că echilibrul putea fi rupt oricând. Cei mai activi jucători ai Cehoslovaciei – Pollák, Adamec și Veselý – au forțat pe flancuri, mai ales în stânga, unde apărarea noastră a părut ezitantă.

România a părut din ce în ce mai obosită fizic după pauză. Crizele de crampe au devenit tot mai frecvente, jucătorii noștri nu mai reușeau să preseze, să alerge, să închidă spațiile. Iar mingea, ca și cum ar fi simțit starea de oboseală generalizată, părea că refuză să coopereze: pase prea lungi, mingi deviate sau pierdute ușor, faze întrerupte fără finalitate.

Cehoslovacia nu a făcut un meci strălucit, dar a fost echipa mai determinată, mai lucidă în momentele importante. A înțeles că victoria poate veni și dintr-o singură fază bine gestionată, și a forțat acel moment până când l-a găsit. De partea cealaltă, România a jucat cu frâna trasă, fără curaj, fără acea sclipire de care ai nevoie într-un meci decisiv.

Rezultatul este unul dureros nu doar prin prisma scorului, ci și pentru că reflectă exact ceea ce a lipsit: ambiție, imaginație, reacție. Cu această înfrângere, România pierdea teren în cursa pentru calificare, iar egalul pe care îl viza la Bratislava s-a transformat într-o înfrângere.

În ciuda disciplinei tactice și a experienței lotului, echipa lui Angelo Niculescu a fost învinsă de o formație cehoslovacă care a știut să profite de pasivitatea adversarului. România a arătat maturitate defensivă, dar și o îngrijorătoare lipsă de prospețime fizică și creativitate ofensivă. Golul lui Veselý a fost nu doar o lovitură pe tabelă, ci o lecție despre cum determinarea și riscul pot răsturna echilibrul într-un meci.