Ce repede trece timpul. Imi dau seama de asta atunci când văd că fotbaliștii care mi-au marcat tinerețea, dispar unul după altul de pe scena fotbalului european.
Dacă vorbim de Frederik Ljungberg, vorbim de unul dintre jucătorii cheie a unei epoci de senzație pentru Arsenal Londra, timpuri în care nici iarba nu creștea pe acolo pe unde trecea echipa lui Arsene Wenger. Acolo a jucat protagonistul timp de nouă ani, nouă ani în care și-a finisat un profil de jucător luptător și eficace, de tipul acelora care iți rezolvă un meci atunci când ți-ai pierdut cam toate speranțele.
La fel ca în cazul atâtor alți sportivi, adolescența l-a obligat să aleagă între două discipline: fotbalul și celălalt sport popular în Suedia, handbalul, și deși a ajuns chiar șă fie convocat la selecționata națională de handbal suedeză, a ales fotbalul în momentul în care i s-a oferit oportunitatea să joace pentru Halmstads.
Un meci de excepție făcut cu naționala Suediei contra Angliei l-a propulsat la Arsenal, acolo unde Arsene Wenger a știut să îi țină în frâu caracterul impulsiv și să scoată din suedez cam tot ceea ce putea da el mai bun. Anii au trecut, Wenger, în stilul lui, a tot rodat puștani, Ljunberg a cam simțit în coaste coatele celor care veneau din spate și s-a văzut nevoit să devieze la cealaltă echipă din Londra, West Ham, acolo unde nu s-a simțit tocmai bine, vara trecută luând decizia de a lua o pauză de un an de zile, departe de fotbalul care l-a făcut faimos.
Nu s-a putut ține însă departe, iar virusul balonului rotund l-a tras după el până în Statele Unite acolo unde, deși nu a apucat încă să joace, este vedeta numărul 1 a celor de la Seattle Sounders, acolo unde îl are coleg pe columbianul despre care se zvonește că este dorit de Steaua, Freddy Montero.
Best of Freddie Ljungberg
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=-9Oy0hD3JdQ&hl=es&fs=1&rel=0&color1=0x234900&color2=0x4e9e00&border=1]
sursa foto myspace,daylife
