CCA București – Flacăra Mediaș 3-1 în Finala Cupei României – 8 noiembrie, 1951

CCA BUCUREȘTI – FLACĂRA MEDIAȘ 3-1

Finala Cupei României – 8 noiembrie 1951

CCA București – Flacăra Mediaș! În toamna anului 1951, finala Cupei României aducea în față două lumi diferite ale fotbalului românesc: puternica CCA București și surpriza competiției, Flacăra Mediaș, formație de Divizia B care eliminase nu mai puțin de patru echipe de primă ligă în drumul său eroic spre ultimul act.

N-a fost un spectacol al tehnicii elaborat, ci un duel aprins, dominat de suflet și determinare — acel fel de fotbal care îți rămâne sub piele. Priza tribunei asupra jocului a venit din inima luptei, nu din artificii. Era o seară în care fiecare jucător părea să își joace destinul.

Flacăra Mediaș (Gaz Metan Mediaș mai târziu), echipă de eșalon secund, ajunsese în finală după ce eliminase pe rând nume mari ale fotbalului românesc: Știința Cluj, UTA Arad, Locomotiva București și Dinamo Orașul Stalin. Cu un entuziasm uriaș, medieșenii nu veneau la București ca să admire stadionul, ci ca să lupte.

Și au luptat. Susținuți din tribune de câteva sute de muncitori medieșeni veniți special în capitală, au stat drepți în fața campioanei țării vreme de 110 minute. În acea zi, băieții de la Flacăra purtau în priviri îndrăzneala celor care știu că nu au nimic de pierdut — iar tribuna îi simțea, îi susținea și chiar îi iubea!

Meciul a curs greu, aspru, cu o tensiune aproape palpabilă. Flacăra a început mai curajos, atacând mai ales pe flancul stâng, unde Zavoda II a fost surprins de mobilitatea lui Moldoveanu. Dar treptat, CCA București (Steaua mai târziu) a împins jocul spre jumătatea terenului medieșean, forțând blocul defensiv al oaspeților să se strângă din ce în ce mai mult.

În prima parte, CCA București a fost aproape să deschidă scorul în câteva rânduri: Moldovan a izbit bara, iar Drăgan a trimis pe lângă. Era un preludiu pentru ce avea să vină, dar Flacăra se ținea tare, excelând prin organizare, presing și disciplină.

Partea secundă a adus și mult-așteptata deschidere a scorului. În minutul 64, Drăgan a interceptat o centrare venită de la Bădeanțu și, profitând de o ezitare a portarului Vardar, a lovit mingea cu capul, trimițând stadionul în sărbătoare: CCA București – Flacăra Mediaș: 1-0!

Dar finala nu se lăsa scrisă într-un singur capitol. Medieșenii au revenit, iar în minutul 71, după o pătrundere isteață a lui Szász și o centrare așezată, Coman a egalat. 1-1, iar cursul jocului se schimbase.

De acolo, lupta s-a încins și mai tare. Flacăra, cu elan, a urcat tot mai mult, împinsă de speranță și ambiție. CCA, cu experiență și disciplină, a răspuns prin calm și forță. Fiecare atac era o ciocnire de voințe, iar fiecare balon luat în posesie era apărat ca o comoară.

Timpul regulamentar s-a scurs în clinchet de nervi, iar arbitru Gheorghe Ionescu aveau să trimită partida în prelungiri. Parcă nici peluza nu mai respira…

În ultimul sfert de oră acel teritoriu al eroilor, acolo unde picioarele nu mai au benzină, dar inima merge mai departe — CCA București a făcut pasul decisiv.

Minutul 111. O minge nevinovată, o nouă greșeală a portarului Vardar și Drăgan punctează din nou: CCA București – Flacăra Mediaș: 2-1. Medieșenii ezită, iar speranța se clatină.

Doar un minut mai târziu, Moldovan izbucnește în forță și trimite mingea către poartă cu un șut năprasnic. CCA București – Flacăra Mediaș: 3-1. Povestea, oricât ar fi fost frumoasă pentru Flacăra, se stingea încet dar sigur.

Victoria aceasta le-a adus militarilor o performanță uriașă: campionat + cupă în același an. Apolzan a condus apărarea cu o eleganță imperială; Rodeanu și Balint au fost pilonii liniștiți, iar Moldovan și Drăgan — autorii golurilor decisive — au pus ștampila pe un trofeu dureros, dar câștigat meritat.

Chiar dacă la final tabela n-a ținut cu ei, băieții din Mediaș ieșiseră mari. Dumitrescu, Molnár, Szabó, Szász — nume care au purtat o flacără ce a ars doar cât să lumineze România pentru o toamnă.

Neorganizat pe alocuri, atacul Flacărei a clacat în fața unei defensive superioare fizic, bine sudate, în special în repriza a doua și prelungiri. Dar ritmul lor, îndârjirea, felul în care au împins campioana în locuri nedorite — toate acestea i-au făcut respectați, iubiți, memorabili.

Finala Cupei României din 1951 rămâne un simbol al vremurilor în care fotbalul românesc pulsa, creștea printre oameni simpli, între fabrici și stadioane. A fost o victorie a CCA-ului, dar, într-un fel, și o victorie a fotbalului curat, muncit, al echipelor mici care nu se temeau să viseze.

Performanța Flacărei Mediaș rămâne însă memorabilă: a fost prima echipă din eșalonul secund care a disputat finala Cupei României, un reper rar în istoria competiției dar și a fotbalului românesc!

Parcursul celor două echipe până în finală

CCA București – Flacăra Mediaș 3-1 / Caseta tehnică