mass-media ro

Probabil că n-o să aflăm niciodată cât de mult contribuie mass-media la rezultatele din fotbal, dar tind să cred că procentul este unul foarte mare (poate prea mare). Ar fi OK dacă ar contribui într-un mod pozitiv, dar știm cu toții că așa ceva e aproape inimaginabil. Nu! Nu folosesc cuvinte mari, sunt doar cuvinte potrivite. Sigur sunteți saturați la maximum de cuvinte precum (nu le scriu cu litere de tipar că mă obosesc și la propriu și la figurat): genial, incredibil, fabulos, etc. așa că nici măcar nu-mi permit să le utilizez. Sunt deja mărci înregistrate cu acte în regulă.

Ne-am obișnuit cu presa, de cele mai multe ori (îmi pare rău să o zic) de rahat de la noi. Este prea puțin așa cum ar trebui să fie și prea mult așa cum nu ar trebui să fie. Exemple găsesc cu duiumul. Citeam pe Twitter cum că cineva și-a sters pentru a doua oară și probabil ultima, Sport.ro de la bookmark. În fine, nu e vorba doar despre Sport.ro ci despre tot ce înseamnă presă sportivă, și nu numai sportivă, ci românească în general Toată lumea caută senzaționalul. Mai grav este că nici măcar nu îl caută, ci îl inventează. Nu doar că îl inventează, dar îl inventează în așa fel încât face rău fotbalului. Dacă îmi permiteți, o să dau un sinonim la ceea ce am scris mai sus, doar unul: Horia Iovanovici – regele încununat al instigării în fotbalul românesc!

Nu știu dacă jurnaiștii care „găsesc” aceste știri sunt conștienți de faptul că articolul respectiv poate face mult rău unui fotbalist. Îi poate chiar distruge cariera. În caz că nu ați jucat fotbal de performanță, vă zic eu, asta în caz că nu știați deja că moralul jucătorilor și mai ales încrederea în forțele proprii sunt foarte importante. Cum credeți că se simte un jucător când într-un ziar apar fel și fel de știri despre el care nici măcar nu sunt adevărate? Cum credeți că este privit de colegi, de antrenor, de conducere, de suporteri, când în presă apare că a sărit să-l bată pe antrenor? Altul e rezultatul când intri pe teren cu moralul ridicat! Cum credeți că se simte un antrenor când vede în ziar sau la TV că în cazul unui eșec în următorul meci, poate fi demis, deși conducerii nici măcar nu i-a trecut așa ceva prin cap.

Eu cred că și conducerea unui club ia uneori decizii oarecum dictate de presă. Suporterii sunt instigați, poate de știri care nu sunt în totalitate adevărate sau care nu sunt adevărate deloc, și ne trezim cu proteste la stadion strigând: „demisia, demisia.”

Eu consider că un sportiv poate face ce vrea în timpul lui liber așa cum oricare om de rând face ce vrea cand e liber. Jurnaliștii nu iasă niciodată în club și se îmbată? Pe ei nu-i trage nimeni la răspundere? Uite că nu! De ce ar fi diferit în cazul fotbaliștilor, sau a sportivilor, mă rog!? Nu zic de Nikolici sau de alți fotbaliști, iau un alt caz. A fost știrea aceea cu supercampioana la scrimă (adică Ana Maria Brânză) beată moartă… Și ce? Ea nu e tot om? Nu are voie să se distreze? Știu că ulterior Tolontan, dacă nu mă înșel i-a luat apărarea. Tolo este unul dintre puținii jurnaliștii români în adevăratul sens al cuvântului.

Cel mai tare mă doare de echipa națională! Girează presa tensiuni, așa, la foc automat! Frate, lăsați-i să joace întâi și pe urmă îi trageți la răspundere ce au făcut în afara terenului, chiar dacă nu ar trebui să fie problema voastră, a jurnaliștilor, ci a selecționerului – în primul rând – apoi eventual al clubului.

Nici măcar succesul nu garantează că presa se comportă și tratează cum trebuie o victorie importantă. Mai țineți minte când, cu ceva timp în urmă, Steaua câștiga pe Național Arena cu 1-0 împotriva lui Chelsea?  Trebuia să vină cineva și să strice sărbătoarea scriind că Bourceanu s-a „bătut” cu un coleg pentru tricoul unui jucător a lui Chelsea! De ce ai scrie așa ceva? Nu știu dacă e adevărat sau nu, dar și dacă ar fi fost adevărat, nu aș fi putut scrie așa ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here