Capitalele fotbalului: Roma

Începând de azi, săptămânal sper, începem un periplu prin capitalele fotbalului, mai precis de acele capitale ale lumii care contează cu adevărat în lumea fotbalului.

Începem cu Roma, pentru că în ciuda englezilor, italienii se cred embrionul acestui sport, iar dacă ținem cont de faptul că majoritatea dintre ei sund dominați de un șovinism exarcerbat, că de cele mai multe ori fotbalul este amestecat cu politica, ar fi imposibil ca Roma să fie descrisă lumii fără partea ei fotbalistică.

AS Roma și Lazio protagonizează o rivalitate ce împarte în două un oraș întreg: din punct de vedere politic, economic și sportiv. Unicul lucru pe care îl au în comun cele două echipe este chiar stadionul pe care își joacă meciurile. Sunt două cluburi vecine din punct de vedere geografic iar ambele vorbesc aceeași limbă, însă directivele fiecăruia , în orice sens, sunt mai îndepărtate ca Sierra Leone de Polul Nord. Tifossi laziali, plasați în Curva Nord a Stadionului Olipmic sunt recunoscuți pentru înclinațiile lor de extremă dreaptă și idolatrizarea lui Mussolini, în timp ce ultrași celor de la AS Roma sunt clasificați ca simpatizanți ai comuniștilor, plasându-se în Curva Sud, sector al stadionului Olimpico care poate fi văzut mereu înțesat de pancarte cu Il Ottavo Re ( Al optulea rege ), ofrandă adusă lui Francesco Totti, știind fiind că Roma a avut în istoria sa doar șapte regi ( Romulus, Numa Pompilius, Tullus Hostilius, Ancus Marcius, Lucius Tarquinius Priscus, Servius Tullius și Lucius Tarquinius Superbus ). La jumătatea drumului dintre entitățile celor două cluburi s-a creat o lume aparte, plină de conflicte, unele dezagradabile, afectând aproape toată suflarea Romei, de la cel mai mic până la cel mai mare. Roma este un oraș în care nu se concepe o masă fără pizza, o vară fără înghețată, un tur al orașului fără să fi văzut Colliseum sau o duminică fără meci pe Olimpico și fluviul de steaguri celeste sau giallorossa pe străzi.

Nașterea

Prima echipă născută în Roma a fost Lazio pe 9 ianuarie 1900. Au fondat-o un grup de tineri romani în Piața Libertății inspirați de entuziasmul Jocurilor Olimpice organizate de Atena în 1896. De altfel, au ales culoarea albastrului celest al steagului grec și acvila, simbol al Romei antice. Pe partea sa, AS Roma, a luat ființă ceva mai târziu, pe 22 iulie 1927, ca rezultat al fuziunii a trei echipe de cartier: L.Alba Audace, Roman și Fortitudo Pro Roma. Ideea era crearea unei echipe care să poarte numele orașului și care să reprezinte cetățenii orașului, un oraș care se mărea de la an la an. Pentru stema clubului au fost alese galbenul auriu și roșul purpuriu, culori moștenite din istoria Imperiului Roman, iar ca simbol a fost aleasă lupoiaca ce alăptase acei doi frați celebri, despre care toți am învățat pe băncile școlii: Romulus și Remus.

A fost exact momentul în care a început rivalitatea dintre cele două cluburi, atât de apropiate ca locație, atât de îndepărate ca ideologie. O rivalitate fără de care Roma și-ar pierde din farmec, un oraș printre puținele ale lumii în care haosul se transformă în artă, unde dezordinea generalizată se transfromă în ordine aparentă. Roma este vârful cizmei italiene, acolo de unde se ramifică în toată țara idealurile politice, economice și fotbalistice.

Istoria

În Roma sunt doar trei cluburi importante de fotbal: AS Roma, Lazio și Cisco Roma ( pe vremuri se chema Lodigiani ) care joacă prin seria C2. De altfel la Cisco și-au început cariera nume ca Luca Toni, Francesco Totti și cel ce avea să se transforme mai târziu în erou al ultrașilor laziali, Paolo Di Canio. Nu este capitala de stat cu cele mai multe echipe de fotbal, însă Roma este una dintre capitalele care au găzduit cele mai multe evenimente fotbalistice între zidurile sale istorice. În Roma s-a jucat finala Mondialului din 1934 ( avea să fie și primul titlu mondial câștigat de Italia ), acolo s-au disputat Jocurile Olimpice din 1960, finala Campionatului European din 1968 sau a Mondialului din 1990, plus două finale de Liga Campionilor în 1996 și ultima chiar anul ăsta pe 27 mai, finală câștigată de Barcelona în fața celor de la Manchester United.

Stelele Romei:

Francesco Totti: Cine vorbește de Totti în Roma o face cu majuscule. Nu mai este tânăr, însă menține intact statutul său în interiorul lotului roman, loc câștigat pe bază de talent și mult sacrificiu. A fost unul dintre eroii titlului cucerit de AS Roma în 2001, cu Fabio Capello ca antrenor.

De Rossi: Este văzut ca moștenitorul lui Totti. Nu se aseamănă deloc din punct de vedere al fotbalului, însă sunt egali din punct de vedere al devotamentului față de club. A fost declarat intransferibil în fața tentativelor cluburilor mari din Europa de a se face cu serviciile sale. Un mijlocaș puternic cu mult caracter și o mare capacitate de lider.

Zarate: A împlinit recent 22 de ani și deja este marea vedetă a echipei laziale. Fabricat în pepiniera celor de la Velez Sarsfield, este cel mai dezechilibrant fotbalist din lotul celor de la Lazio.

Pandev: Atacantul macedonean de pe urma căruia au avut de suferit și dinamoviștii în acea dublă pentru calificarea in grupele Ligii Campionilor. Stângaci, lovește bine cu capul, perechea perfectă pentru argentinianul Zarate. De altfel, cei doi sunt principalii marcatori ai echipei.

Ledesma : Căpitanul echipei. Un alt argentinian, sosit de la Boca Juniors ca marea speranță a fotbalului argentinian, s-a frânat puțin în etapa petrecută la Lecce. Și-a revenit la Lazio, însă plătește tribut unei excesive iregularități. Foarte bun la executarea loviturilor libere și cu un șut puternic din exteriorul careului.

Meciuri istorice jucate în Roma:

1934: Stadionul Național ( PNF ): Italia, antrenată de Vittorio Pozzo, avea să câștige primul titlu mondial din istoria sa după ce s-a impus în finală în fața Cehoslovaciei cu scorul de 2-1. ( Acest meci are o istorie aparte, despre care o să vorbim într-un alt articol ).

1960: Stadionul Olimpic a fost gazda finalei olimpice jucate între Yugoslavia și Danemarca. Aurul a fost câștigat de către vecinii noștrii.

1968: Stadionul Olimpic. Italia și Iugoslavia au jucat finala Campionatului European. După ce primul meci s-a încheiat la egalitate, 1-1, s-au văzut nevoiți să repete după două zile, atunci când italienii au câștigat primul și unicul titlu european, scor 2-1, goluri marcate de Riva și Anastasi.

1977: Stadionul Olimpic. Liverpool a învins cu 3-1 Borussia Mönchengladbach în prima finală de Cupa Campionilor jucată pe pământ italian,

1980: Stadionul Olimpic. Germania învinge Belgia cu 2-1 ( ambele goluri ale nemților marcate de Hrubesch ), în finala Campionatului European.

1984: Stadionul Olimpic. A fost prima și unica finală de Cupa Campionilor disputată de AS Roma. Pierdută în fața celor de la Liverpool după penalty-uri. În meciul ăsta Bruce Grobbelaar a devenir celebru pentru chestia asta.

1990: Stadionul Olimpic. Finala Mondialului este câștigată de germani în fața argentinienilor după un gol marcat din penalty de către Andres Brehme.

1996. Stadionul Olimpic. A fost pentru prima oară când o echipă italiană câștiga Liga Campionilor pe Olimpico din Roma. Faptă reușită de Juventusul lui Vialli și Ravanelli în fața Ajaxului antrenat de Van Gaal după loviturile de departajare. Penalty-ul decisiv a fost transformat de Jugovic.

2009: Stadionul Olimpic: Barcelona câștigă pentru a treia oară Liga Campionilor. 2-0 cu Manchester United.

Stadioanele Romei

Stadionul Olimpic ( 85 000 de locuri )

Pe stadionul ăsta pe lângă AS Roma și Lazio mai joacă și naționala Italiei. Ce să mai zicem de numeroasele concerte care au avut loc acolo? Tina Turner, R.E.M, U2, Rolling Stones sau Madonna de două ori. Construcția sa a început prin anii 20 însă a fost remodelat în anii 50 pentru a îl adapta pentru Jocurile Olimpice din 1960. A fost inaugurat în 1953 cu o partidă jucată între Italia și Ungaria.

Stadio di Flaminio ( 24 973 locuri )

Este stadionul pe care joacă Cisco Roma și naționala de rugby a Italiei. A fost construit în 1959 peste fundația unui stadion mai vechi, numit și el Flaminio, construit în onoarea Partidului Fascist Italian.

Roma, oraș cu o atât de extinsă și pasionantă istorie, oraș care are atâtea lucruri de arătat… Și totuși, Roma nu ar mai fi aceeași fără fotbal. Ar fi doar o capitală turistică, cu ziduri roase de timp și oameni în căutare mântuirii eterne oferite de Papa.