Capitalele fotbalului: București – De la un oier la altul

În urmă cu 550 de ani, Vlad Țepes își punea pecetea pe un act ce avea să rămână în istorie ca prima atestare documentară legată de București, o moșie boierească cu o poziție strategică în fața hoardelor turcești ce își găsiseră cazare pe malul Dunării.

Firul frumos împletit al poveștilor spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe al său nume Bucur. Realitatea a schimbat mult natura legendelor iar în arhiva manuscrisele virtuale ale internetului vor putea găsi printre multe alte personaje ce și-au pus ștampila pe viața cotidiană a capitalei și un anume Becali, oier și el de meserie însă cu o cu totul altă concepție despre conviețuire. Vremurile s-au schimbat. Dacă la început, Bucureștiul a avut parte de un oier care unea, soarta a vrut să arate și cealaltă parte a monedei. Oierul cu orgoliu.
Bucureștiul, din punct de vedere fotbalistic, nu înseamnă însă doar aparițiile televizate ale noi generații de păstori patroni de echipe de fotbal. Cel mai mare oraș din România, centrul administrativ și economic al țării, Bucureștiul este și principalul activ fotbalistic, împărțit pe cartiere cu Steaua și Dinamo drept de capde afiș. De fiecare dată când cele două echipe se înfruntă, țara paralizează. Cel puțin cam așa se întâmpla până cu ceva ani în urmă. Pasiunea a rămas, în ciuda degradării morale cu care sunt asaltați microbiștii în fiecare zi. La sfârșitul lui august al acestui an, aflându-mă la o nuntă celebrată undeva într-un oraș din colțul de nord-est al României, am putut vedea cum jumătate dintre meseni s-au retras încet-încet spre barul localului. Se juca Steaua-Dinamo, și nici chiar măcar o nuntă nu îi putea ținea departe.

Să revenim în București însă, pentru că Bucureștiul nu înseamnă doar Steaua și Dinamo.

Când ieși afară în occident fotbalul și Bucureștiul au o singură asociere: Steaua. Clubul cel mai puternic club, nu doar din capitală, ci din întreaga țară, și-a câștigat un nume mai ales pe baza performanțelor de la sfârșitul anilor 80. Însă nu este singurul club din București, iar fără rivali ar însemna nimic, iar teritoriul îl împarte cu Dinamo și Rapid. Și totuși, Steaua și Dinamo au reușit să își țină izolat fratele mai mic din Giuelești, mare parte din vină având-o regimul politic comunist ce și-a trecut pe lista de priorități doar doi favoriți. Nu mai era loc și pentru Prăslea. Așa s-a ajuns ca Steaua și Dinamo să adune 41 de titluri de campionaă și 32 de Cupe ale României. Legendele le știți majoritatea. Sunt aruncate din Ghencea spre Ștefan cel Mare și viceversa, iar rapidiștii se mândresc cu faptul că au rămas o echipă neocupată din punct de vedere ideologic, chiar dacă asta i-a cam frânat la ora obținerii performanțelor.

În 2007, Ziarul Financiar publica un articol în care se afirma că 42 la sută dintre microbiștii din România sunt suporteri ai Stelei, 12 sunt dinamoviști iar 9 sunt fani ai clubului Rapid.

Însă Steaua, Dinamo și Rapid nu au fost mereu cele mai iubite cluburi din București. Înaintea lor au existat un Venus București, club fondat în 1915 iar până la începerea celui de-al doilea război mondial a fost cel mai puternic club din țară cucerind opt titluri de campioană. Venus s-a văzut forțată să dispară în 1949 o dată cu intrarea în scenă a ciudatelor decrete date de Partidul Comunist ce obliga entitățile sportive să se transforme în societăți sindicale aflate sub controlul guvenrului. De altfel de această decizie avea să letală și pentru echipe precum Colentina București ( echipă fondată în 1909 de către un grup de muncitori englezi și câștigătoare a două titluri ) sau Olimpia SC București ( echipă fondată în 1904, campioană și ea în două rânduri ). O soartă diferită au avut Ciocanul și Unirea Tricolor, echipe ce au fost reorganizate sub tutela ministerului de interne pentru a apărea ceva nou sub numele de Dinamo ( ce manie pe comuniștii din întreaga lume cu numele ăsta, nu? )

Ultimii ani au schimbat însă datele probleme, iar ceea ce Bucur a început să clădească în urmă cu ani zile, se destramă la nivel fotbalistic sub gesturile grosolane ale unui alt oier. Bucureștiul, nu mai este prima putere fotbalistică a țării, iar vina o au și conducătorii cluburilor pe de o parte, cealaltă parte din vină având-o echipe precum CFR Cluj, Unirea Urziceni sau Poli Timișoara.

Echipele Bucureștiului:

Steaua: Cel mai puternic club din România. 23 de titluri de campioană, 20 de Cupe ale României, 5 Supercupe, o Cupă a Campionilor Europeni și o Supercupă a Europei, fiind prima echipă din estul Europei ce a reușit să câștige un titlul continental. A fost fondată de un grup oficiali ai Armatei Române în 1947, entitate de care a depins până în 1998.

Dinamo: S-a născut la un an după Steaua ca rezultat al fuziunii dintre Unirea Tricolor club fundat cu ceva luni înainte de către Ministerul de Interne și Ciocanul, echipă fondată în 1919 de către comunitatea evreiască din București. S-a transformat în prima putere fotbalistică a țării în anii 60 benficiind de puternica susținere a regimului comunist. Dinamo este primul club din România ce a participat la o competiție europeană intercluburi (Cupa Cupelor, 1959 ) reușind să ajungă de două ori până în semifinalele acestei competiții. Are în palmares, 18 titluri de campioană, 12 Cupe și o Supercupă.

Rapid: Născut în 1923 la inițiativa unui grup de muncitori de la Căile Ferate, câștigat doar trei titluri , însă a este pe locul doi în clasamentul Cupei României cu 13 reușite la activ, plus alte patru Supercupe. Una dintre cele mai simpatizate echipe din țară și datorită faptului că a a reușit cumva să se mențină în afara sferei de influență a comuniștilor. În ultimii ani a pierdut din aura de popularitate și din cauza acțiunilor nefericite ale unui alt maaaaare om de fotbal numit George Copos.

Sportul Studentesc: În acest moment, Sportul este cel mai bâtrân club din România. Fondat în 1916, de către un grup de studenți și profesori, a reușit că își conserve tradiția de a își îngriji pepiniera de fotbaliști. Nu a reușit să câștige nici un titlu, deși a fost aproape în câteva ocazii, deturnată fiind și de interesele fraților mai mari.

Progresul București ( FC National ): Între 1996 și 2002, a fost vicecampioană de trei ori, a jucat finala Cupei României în 2006, iar acum joacă pe unde apucă și în ce divizie este lăsată. Alt club care a avut parte de tot felul de conducători ce au ajutat-o să o apuce pe o pantă descendentă.

AFC Rocar: Club modest ce a atins gloria între anii 1999 și 2001, timp în care a jucat în prima divizie, ajungând să joace finala Cupei României în 2001. Acum joacă în Divizia C.

Juventus: Fondat în 1992, clubul poartă numele unei alte echipe puternice în oraș în anii 30, campioană în 1930 și rasă de comuniști în 1952.

Vedetele Bucureștiului:

Banel Nicoliță: La cei 24 de ani, Bănel s-a transformat într-unul dintre cei mai populari fotbaliști din România. O excelentă condiție fizică, mai are mult de lucrat la capitolul calitate, însă progresează.

Marius Niculae: În ciuda tuturor evenimentelor paranormale ce se întâmplă la Dinamo, Marius Niculae este cel mai bun transfer pe care l-au putut face Borcea and Co în ultimii ani. Marius a avut și mult ghinion, accidentările forțându-l să se întoarcă în țară negându-i șansa de a se afirma la echipe precum Sporting Lisabona.

Juliano Spadacio: Una din revelațiile sezonului trecut în România, acest brazilian cumpărat de Rapid de la modestul club portughez Nacional, a reușit să demonstreze că nu doar atacanții pot fi golgeteri după ce a marcat de 16 ori în campionatul trecut.

Stadioanele Bucureștiului:

Lia Manoliu – 55000 de locuri

Cică va fi inaugurat în 2010 și se presupune că trebuie să fie gazda finalei Cupei UEFA în 2012, totodată se vrea a fi una din piesele de bază ale candidaturii României pentru organizarea Campionatului European din 2020.

Ghencea – 27 000 de locuri

Situat în sud-estul capitalei, pe câmpurile Armatei , cu gazon pe care un oier adveărat l-ar scoate de mai bună calitate. A fost construit în 1974, fiind primul stadion din România fără pistă de atletism, construit pentru a găzdui exclusiv meciuri de fotbal.

Giulești ( Valentin Stănescu ) – 19100 locuri

Construit în 1930, seamănă mult din punct de vedere arhitectonic cu Highbury, fostul stadion al celor de la Arsenal Londra. La un moment dat s-a anunțat demolarea lui urmând să se construiască un stadion nou în aceeași locație. Deocamdată, nu s-a concretizat nimic. George Copos încă își face veacul în Giulești.

Dinamo – 16000 locuri

La fel ca și Ghencea, stadionul aparține ministerului care l-a construit ( în anii 50 ), iar recent a reușit să intre într-un ciudat top al gazetarilor britanici.

Cotroceni – 14 500 locuri

Situat în cartierul cu același nume, a fost stadionul pe care juca Progresul până în urmă ce ceva vreme.

Regie – 12 000 locuri

Este unul dintre cele mai vechi stadioane din România, iar proprietarul său este Ministerul Educației.

Rocar: 8000 locuri
Juventus – 4000 locuri
Florea Dumitrache – 2000 locuri

Stadionul pe care își joacă meciurile Dinamo II.

surse foto: wikipedia, fc rapid.ro, fcdinamo.ro