“Ceea ce noi folosim acum pentru tratarea unor boli ar putea fi folosit maine pentru îmbunătățirea performantelor sportivilor”-Lee Sweeney-cercetator Universitatea Pensylvania.
Sportul nu mai este de mult o competitie a placerii, o competite a sanatatii.Lumea sportiva a devenit o industrie. Iar o industrie, din cate stim, trebuie sa aduca profit. Sponsorii platesc bani grei pentru reclama, iar reclama da bine pe firmamentul unui campion.
Dopajul reprezinta “apanajul recordurilor” și se spune ca de cativa ani s-ar fi atins limita superioara a “putintei” organismului uman si numai substantele dopante ar mai creste artificial aceasta limita.
Cazul Lance Armstrong redeschide capitolul drag trisorilor
La inceput au fost amfetaminele( cu rol in cresterea vitezei de reactie a organismului, tahicardie ), antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio – respiratorii. Urmatorul pas s-a numit clasa steroizilor anabolizanti, cu rol in cresterea masei musculare, fortei si rezistentei musculare, a psihoagresivitatii.
Narcoticele ( heroina, metadona, morfina) au efect in diminuarea perceptiei durerii.
O gama larga de substante dopante e reprezentata de cele pe baza de hormoni: STH ( hormonul de crestere ), ACTH, LH, EPO. Ar fi mai multe de discutat in cazul eritropoietinei (EPO). Este un hormon , produs pe cale naturala in ficat si in rinichi, care stimuleaza sintetizarea de hematii ( globule rosii ). Hematii care au rol in transportarea gazelor respiratorii in sange, pana la celule. Astfel creste aportul de oxigen, avand loc o ardere mai intensa in celule si deci un lucru mecanic mai bun tradus printr-un efort mai intens.
Un stil modern poate fi considerat dopajul genetic, foarte greu de depistat, daca nu chiar imposibil.
Un pericol vine chiar din medicina. Multe boli sunt pe cale de a-si gasi vindecarea. Tratamentul genetic pare a fi un mare pas pentru salvarea milioanelor de vieti. Multe clinici sunt foarte aproape de reusita. Chinezii precum si unele tari ex-sovietice au facut publice experimentele pe oameni. Altii s-au rezumat doar la a prezenta progresele. Un alt pas mare il reprezinta acceptarea prelevarii de tesuturi la nastere, fapt vazut ca o solutie pentru viitor. Dar, de toate acestea pot profita chiar cei care-si propun sa fure scopul unei competitii, victoria si laurii castigatorilor. Apelarea la progresul geneticii pentru a-ti destabiliza adversarii poate fi numit dopaj genetic in sport.
Medical, dopajul genetic consta in introducerea in organismul uman a unor gene artificiale, de laborator, cu rol in “fortarea” organismului de a produce o substanta sau un hormon, care vor induce in organism efectele dorite si anume cresterea performantei.
Exista 3 cai de realizare a acestui tip de doping:
-prin injectare-injectand in muschi gene artificiale, care contin ADN artificial muscular, fibrele musculare vor accepta acest ADN si “noul ADN” va modula caracteristicile fibrelor musculare (albe, rosii, intermediare);
-transplante prin virusi – virusul poate fi manipulat cu, de exemplu, gene EPO; injectand virusul in muschi noile gene vor forta muschiul sa produca EPO. Acest lucru a fost deja realizat pe animale si pare a fi eficient 1-2 ani;
– introducerea in organism de celule cu gene modificate – practic se pot extrage celule din corp,care in laborator se moduleaza cu gene artificiale si apoi se reintroduc in organism. Este metoda cea mai laborioasa dar realizabila si controlata in laboratoarele de biologie moleculara.
Primul control doping autorizat de catre CIO a avut loc la Olimpiada bavareza, Munchen, august 1972. La editia amintita, Romania a intampinat probleme, din fericire, atunci totul a avut un deznodamant pozitiv pentru noi. Printul Alexandre de Morande, Presedintele Comisiei Medicale CIO, il cheama pe doctorul I.Dragan in cabinetul medical pentru a i se inmana o scrisoare prin care se aducea la cunostinta faptul ca atletul Carol Corbu (triplu salt) a fost gasit pozitiv la controlul efectuat in ziua precedenta pentru amfetamine. Se fixeaza pentru dimineata contraexpertiza. Intervievat de catre medicii delegatiei, sportivul declara ca nu consumase altceva in afara de Supradyn (vit + minerale) si in miorelaxant (Muskeltrancopal) de care se stia. La ora programata, dr I.Stefan, medic specialist de laborator, se prezinta la statia doping si obtine dreptul de a inghiti 2 tablete de Muskeltrancopal in fata comisiei, dupa care acesta da o proba de urina ce este analizata cu proba B a atletului. Rezultatul aduce o victorie pentru stafful Romaniei: cromatogramele sunt identice. Carol Corbu isi recastiga dreptul de a continua competitia. Dupa un timp, M.Donike, unul din cei mai apreciati specialisti din lume in materie doping publica intr-o revista de specialitate articolul: “False rezultate pozitive. Agonie si extaz! Din acuzat… rusine … victima si apoi erou, promotor al stiintei sportului!”
Noi am tratat totul cu bucurie, dar, intamplarea a constatat un sistem de depistare depasit. Atunci totul era la inceput si scuzele puteau fi acceptate. Astazi, lumea sportului cunoaste si o lupta subterana intre laboratoarele creatoare de substante si cele ce-si propun depistarea lor. Sumele investite sunt imense de ambele parti.
“Conferinta mondiala asupra dopajului”, Lausanne, 2-4 februarie 1999 cand CIO, federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice Nationale, organe guvernamentale si neguvernamentale, mass – media aproba Declaratia de la Lausanne si dau o noua directiune campaniei antidoping. Atunci se hotaraste infintarea Agentiei Internationale Antidoping (WADA, AMA) ca singur organism neguvernamental, independent de conducere apolitic in lume si totodata se construieste un cadru clar asupra sanctiunilor in caz de doping. Totul era vazut mai degraba ca o amenintare pentru “trisori” decat ca o solutie pentru stoparea dopajului.
Deci, sintetizand, competitia sportiva nu mai reprezinta spiritul fair-play, acel spirit inocent al lui Coubertin.Este o goana nebuna dupa castig, dupa glorie, dupa bani in final, pentru ca totul se rezuma la bani, la castigul material. Regula principala nu este sa nu te dopezi, nimeni nu mai viseaza la asa ceva, ci cum sa te dopezi, fara sa fii detectat! Si de fiecare data se gasesc si metodele cele mai eficiente.
Cazul Armstrong nu vine decât să confirme că performanțele sportive ”naturale” sunt tot mai greu de găsit.
