Oțelul Galați, Astra Giurgiu, Unirea Urziceni, campioanele din București sau Cluj, toate au bătut la ușile Champions League sau Europa League de-a lungul timpului. Multe au fost, puține au rămas. Erau ani în care aveam câte 3,4 echipe cu care speram să avansăm cât mai mult în cele mai importante competiții europene. Acele vremuri au apus.
UEFA a ridicat puțin ștafeta și este primitoare doar cu echipele care fac performanță, cu cei care nu încearcă doar să păcălească fotbalul pentru a obține bonusurile participării în grupe și apoi echipa să se desființeze. Și noi începem să simțim asta pe pielea noastră și să ne lovim de eternele probleme: infrastructura și juniorii. Știu că ne repetăm, dar numai așa putem să realizăm că soluții există la aceste probleme, doar că trebuie să fim mai stricți cu pregătirea și performanța.
La fel ca și calificările la mondiale sau europene, rezultatele cluburilor românești sunt îngrijorătoare. Nu dăm la nimeni în cap, ci tragem un semnal de alarmă, un semnal care să ne readucă printre cei mai buni, să urmărim meciurile cu intensitatea de altădată. Chiar si vremurile „recente” când Steaua și Rapid se duelau prin Cupa Uefa, când Dinamo bătea pe Everton sau CFR Cluj făcea egal cu Chelsea, și de momentele alea ne e dor.
Poate vor mai trece câțiva ani, dar având exemplul Viitorul Constanța, multe echipe importante au revenit anul acesta în Liga a 2-a și sperăm să revedem meciuri tari în anii următori în Liga 1, între echipele de elită din Timișoara sau Ploiești, Cluj și Pitești, Constanța sau Arad.
