Legenda “DOBRIN”
Când Dobrin trecea dealul, cucerea tot Ardealul.
Cu driblingul și pasa lui, a devenit maestru al fotbalului.
Cu pasa și driblingul subtil, a devenit marele „FAKIR”.
În țară și în Trivale, apoi și peste hotare.
A făcut mari vedete, din jucători fără talente.
Claus, Radu I, Radu II,
Doru Nicolae, Moiceanu, Troi.
La națională a fost iubit, de unii de rău vorbit.
De nea’ Angelo ocolit, pentru care a suferit.
De Real a fost curtat, și de lume apreciat.
Elegant, pe toți i-a refuzat, el tot la F.C. Argeș a jucat.
Gicule, în țară unde ai jucat, microbiștii cu zecile de mii ai adunat.
Ca la marele miting, toți să vadă al tău dribling.
În capitală când jucai, toate meciurile le câștigai.
Iar cei ce te marcau, nici un duel nu câștigau.
Acasă când te întorceai, tot în Trivale reveneai.
Piteștenii îți mulțumeau, și în cor strigau:
Dobrin și ai lui, spaima Bucureștiului!
Poezie scrisă de Dumitru Vică Bica din Pitești și recitată cu multă nostalgie, pasiune și dor de vremurile când Nicolae Dobrin ducea fotbalul la rangul de artă.
