ASA TÂRGU MUREȘ
Epoca de aur: 1970-1980)
În peisajul fotbalistic românesc al secolului XX, puține echipe au reușit să marcheze imaginația și să capture esența fotbalului autentic ca ASA Târgu Mureș. Această formație militară, înființată în 1962 și consolidată prin fuziunea cu Mureșul Târgu Mureș în august 1964, a devenit emblema unei epoci de aur care a făcut din orașul de pe malurile Mureșului unul dintre centrele fotbalistice de referință ale României.
În primii ani de existență, ASA (Asociația Sportivă Armata) a beneficiat de sprijinul financiar solid al Ministerului Apărării Naționale, fiind considerată un club privilegiat al regimului comunist și chiar un satelit neoficial al Stelei București. Această susținere instituțională a permis o ascensiune rapidă și spectaculoasă, transformând o echipă recent înființată într-una dintre cele mai importante formații din țară.
Prima participare oficială a avut loc în campionatul orășenesc din 1962-1963, dar adevărata aventură a început în 1967, când echipa a promovat în Divizia A. Ascensiunea nu s-a oprit aici – Tiberiu Bone, fost mare jucător al CCA/Steaua București, a preluat conducerea tehnică a echipei între 1964-1981, aducând cu sine experiența și viziunea care aveau să transforme ASA într-o forță redutabilă.
Perioada de vârf a echipei a fost cuprinsă între 1974 și 1978, când ASA s-a clasat pe locurile 2, 3 și 4 în Divizia A și a participat în cupele europene. Cea mai mare performanță a clubului a fost locul 2 în Divizia A la finalul sezonului 1974-75, o realizare care rămâne de neegalat în istoria fotbalului mureșean.
În această perioadă strălucită, echipa a ajuns și în semifinalele Cupei României în 1975, fiind eliminată de Universitatea Craiova cu scorul de 4-2 după prelungiri. Un an mai târziu, în ediția 1975-1976, ASA a învins Dinamo București cu 4-2 în șaisprezecimi.
Una dintre cele mai impresionante realizări ale echipei a fost participarea în trei ediții consecutive ale Cupei UEFA, între 1975-1978. Deși nu a reușit să treacă de primul tur în niciuna dintre aceste competiții, simpla prezență în arena europeană constituia o performanță remarcabilă pentru o echipă dintr-un oraș provincial.
În Cupa UEFA 1975-1976, ASA a fost eliminată de Dinamo Dresda cu scorul general de 6-4. Prima manșă s-a încheiat 2-2 la Târgu Mureș, iar returul de la Dresden s-a terminat 4-2 pentru germani, cu Ion Mureșan marcând singurul gol al mureșenilor.
În Cupa UEFA 1976-1977, echipa a întâlnit Dinamo Zagreb, fiind eliminată cu scorul general de 4-0. Prima manșă de acasă s-a încheiat 0-1, iar returul din Croația 0-3.
Ultima participare europeană a avut loc în Cupa UEFA 1977-1978, când ASA a fost învinsă de AEK Atena cu scorul general de 3-1. Mureșenii au câștigat prima manșă de acasă cu 1-0, dar au pierdut categoric returul din Grecia cu 0-3.
ASA Tg. Mureș – AEK Atena 1-0 în Cupa UEFA, 14 septembrie 1977
Înainte de aventura europeană, ASA a avut o performanță notabilă în Cupa Balcanică din 1973, unde a ajuns în finală. În prima manșă a finalei, jucată la Târgu Mureș pe 19 septembrie 1973, echipa a remizat 1-1 cu Lokomotiv Sofia în fața a 20.000 de spectatori. Din păcate, returul din Bulgaria s-a încheiat 0-2, iar trofeul a scăpat mureșenilor la mustață.
Succesul echipei s-a datorat în mare măsură unei generații excepționale de jucători, majoritatea proveniți din zona Ardealului. Nucleul echipei era format din jucători locali precum Solyom, Kiss, Czako, Onuțan, Varodi, Bölöni, Hajnal, Miki Nagy, Fazekas, Kanyaro, plus Both Gyuri din județul Harghita și Mureșan din județul Alba.
Cel mai strălucit dintre aceștia a fost László Bölöni, născut la 11 martie 1953 în Târgu Mureș. Bölöni a jucat pentru ASA între 1970 și 1984, acumulând 406 apariții și marcând 64 de goluri. Era consideratul “dirijor” al echipei, un mijlocaș cu o tehnică excepțională și un picior stâng de excepție.
Bölöni a fost unul dintre jucătorii importanți ai primului unsprezece în cele trei calificări consecutive în Cupa UEFA din perioada 1975-1978. După plecarea la Steaua București în 1984, el avea să devină unul dintre eroii Cupei Campionilor din 1986.
Un alt pilon al echipei a fost Florea Ispir, care deține recordul de loialitate față de un singur club din Liga I: 485 de apariții în tricoul ASA Târgu Mureș și 2 goluri marcate ca fundaș central. Ispir a sosit la Târgu Mureș pe 8 martie 1970, fiind împrumutat de la Steaua. Comandantul Alecsandrescu i-a explicat că nu are cum să ajungă la prima echipă a Stelei, unde evoluau “monștri sacri” pe postul de fundași centrali.
Ion Mureșan, atacantul “roșcovan și pistruiat”, era eficacitatea personificată în careul de 16 metri. Iuliu Hajnal era apreciat pentru tehnica sa și pentru șuturile puternice cu piciorul stâng. Árpád Fazekas era comparat cu un “Torje mult mai iute”, fiind un extremă rapidă care ajungea la tușă și centra cu efect.
Echipa a beneficiat și de aportul unor jucători veniți din alte zone ale țării, precum Ispir, Pâslaru și Gligore, care veniseră de la echipe din București. Aceștia s-au acomodat foarte bine cu gruparea mureșeană și au fost adoptați de localnici, stabilindu-se definitiv la Târgu Mureș.
În spatele acestei generații de excepție se afla Tiberiu Bone, fost mare jucător al CCA/Steaua București. Născut pe 13 aprilie 1929 în Oradea, Bone a fost un practician desăvârșit și un diplomat de ocazie. Știa când să “închidă” ochii și când să nu “audă” anumite lucruri, pentru a menține o armonie deosebită în sânul formației mureșene.
Bone a condus echipa ASA între 1964-1981, perioadă în care a obținut cele mai bune rezultate din istoria echipei ardelene. Ca jucător, fusese component al echipei CCA care câștigase 6 titluri de campion și 4 Cupe ale României.
Ceea ce făcea ca ASA să fie o echipă cu adevărat specială era identitatea sa puternică. “ASA era echipa noastră, rezultatele erau asumate ca fiind ale noastre”, amintea un contemporan. Această apropiere se datora faptului că jucătorii erau “ai noștri”, din Târgu Mureș și din zona Ardealului.
Stilul de joc al echipei era caracteristic: nu foarte spectaculoasă, dar extrem de luptătoare. Cu Bone pe bancă ani la rând, cu Bölöni “mereu roșu la față de efort”, cu Hajnal tehnic și cu fundașii laterali Gligore și Onuțan “alergând enorm”, echipa “stătea la cutie, explodând pe contraatacuri fulgerătoare”.
După ieșirea din tacklingul lui Bölöni, mingea ajungea la Micky Nagy, care o prelucra elegant și îl lansa pe Árpád Fazekas. Acesta alerga până la tușă, centra, iar “de cele mai multe ori, Ion Mureșan o băga în poartă”. Totul părea “atât de simplu” în această epocă când fotbalul avea un farmec aparte.
Sfârșitul anilor 1970 a marcat începutul declinului pentru marea echipă. În campionatul 1977-1978, ASA a fost lider până în etapa a șasea din retur, când a fost învinsă de Steaua la Târgu Mureș. În ultimele 11 etape ale acelui sezon, echipa a ajuns pe locul 12, o cădere dramatică care anticipa sfârșitul unei ere.
Plecarea unor jucători cheie, cum ar fi Micky Nagy, care ajunsese la 35 de ani, și interzicerea lui Ion Mureșan de a mai juca din cauza unei condamnări, au accelerat procesul de declin. Cu toate acestea, între 1962 și 1989, ASA a jucat 20 de sezoane în Liga I și restul în Liga II.
După Revoluția din 1989, “militarii” și-au început declinul, iar între 1990 și 2002 au jucat doar un sezon în Liga I (1991-92). La sfârșitul sezonului 2001-02, echipa a retrogradat pentru prima oară în istoria sa în Liga III, iar în 2005 s-a desfințat din cauza problemelor financiare.
Stadionul Trans-Sil, construit în 2007 cu o capacitate de 8.250 de spectatori, păstrează amintirea acestei mari echipe, deși marea performanță a fost realizată pe vechile terenuri ale orașului. Meciul cu recordul de asistență pe noua arenă a fost FCM Târgu Mureș – FCSB (Steaua la vremea respectivă) din 21 martie 2012, când 7.500 de bilete au fost vândute.
