Fotbalul românesc, așa cum este el, este câteodată bulversat de deciziile unor arbitri. Arbitrii greșesc la campionate mondiale, europene. De ce nu ar face-o și în campionatul românesc care este oricum la un nivel submediocru? Să nu uităm că rolul unui arbitru pe teren este vital.
Comentariile jurnaliștilor și cârcotașilor de pretutindeni care în lipsă de subiecte sau ocupație încep să critice antrenorii sau „fluierașii” români după meciuri, sunt complet inutile. S-a mai încercat de-a lungul timpului aducerea de antrenori sau arbitri străini care au greșit mai mult decât ar fi făcut-o oricare alt român.
Meseria de arbitru nu este una ușoară, Sorin Cârţu spunea la un moment dat „Cine naiba să vrea să se facă arbitru?”. De ce oare? Când ai în spate zeci de mii de spectatori, plus alte sute de mii de „judecători” la televizor, ajungem să-i dăm dreptate lui Cârțu.
Concentrarea trebuie să fie pe calitatea educației arbitrilor, pregătirea lor profesională, fizică și psihică, și investirea într-o dezvoltare continuă.
De huiduieli, scandaluri și aruncatul vinei pe unul sau altul suntem sătui și dezgustați. Vrem să vedem oameni civilizați pe stadioane, nu cei care manancă și scuipă semințe pe jos sau aruncă cu scaune pe teren că așa fac „ultrașii” adevărați. Este vorba despre respect reciproc și spiritul sportului și competiției.
Ca și jucătorilor și antrenorilor, lumea trebuie să acorde încredere arbitrilor tineri, suntem oameni și toți greșim. Până la urmă, mulți dintre noi s-ar putea să fim făcuți dintr-o greșeală.
