Alfred Eisenbeisser
(7 aprilie 1908 – 1 iulie 1991)

Alfred Eisenbeisser a avut una dintre cele mai neobișnuite cariere din sportul românesc interbelic. A fost fotbalist al naționalei României la primul Campionat Mondial, cel din Uruguay, în 1930, iar șase ani mai târziu a ajuns la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Garmisch-Partenkirchen, unde a concurat la patinaj artistic. Între cele două momente se află o poveste aproape neverosimilă: o pneumonie gravă, un sanatoriu din Genova, vestea greșită că murise și întoarcerea acasă exact în momentul în care familia se pregătea să-l jelească.

Pentru presa sportivă, el a rămas multă vreme Alfred Eisenbeisser, deși în 1936 numele său a fost schimbat oficial în Alfred Feraru. În cronici apare însă și sub forma „Fredi” sau „Fredy Feraru”, ceea ce explică de ce aceeași persoană poate fi găsită astăzi în surse sub mai multe nume.

Din Cernăuți, spre prima mare aventură a fotbalului românesc

Alfred Eisenbeisser s-a născut la 7 aprilie 1908, la Cernăuți, pe atunci în Austro-Ungaria, în regiunea Bucovinei. Astăzi, orașul se află în Ucraina. Era de origine germană și și-a început activitatea sportivă la Jahn Cernăuți, unde a trecut prin perioada de juniorat și apoi a ajuns la prima echipă.

În jurul anului 1930 a făcut pasul către Dragoș Vodă Cernăuți. Evoluțiile bune i-au adus convocarea la naționala României. Nu era încă un nume cunoscut publicului din București, însă selecționerul Costel Rădulescu l-a inclus în lotul care urma să plece în Uruguay pentru primul Campionat Mondial din istorie.

Deplasarea peste Atlantic era, în acea perioadă, o aventură în sine. România urma să călătorească la bordul transatlanticului Conte Verde, într-o expediție care avea să intre în istoria fotbalului românesc.

Alfred Eisenbeisser la Campionatul Mondial din 1930

La Montevideo, Eisenbeisser a fost titular în ambele partide disputate de tricolori la turneul final. A jucat în primul meci, România – Peru, victorie cu 3-1, și apoi împotriva Uruguayului, campioana olimpică en titre și viitoarea câștigătoare a turneului, în partida pierdută de tricolori cu 0-4.

În acel moment, Alfred Eisenbeisser avea doar 22 de ani. Pentru el, participarea la Mondial nu a fost însă doar începutul unei cariere internaționale. Avea să devină și începutul uneia dintre cele mai dramatice povești asociate delegației României din 1930.

Boala de pe drumul spre casă și vestea că murise

La întoarcerea din America de Sud, Eisenbeisser s-a îmbolnăvit grav de pneumonie. Povestea transmisă de-a lungul anilor spune că fotbalistul, după ce transpirase, a făcut o baie sau un duș cu apă rece. Într-o altă versiune, relatată de Adevărul, episodul este legat de o noapte petrecută la Montevideo și de întâlnirea cu o tânără braziliancă.

Cert este că starea lui s-a agravat în timpul călătoriei. Ajuns în Genova, Eisenbeisser a fost internat într-un sanatoriu, în timp ce restul delegației și-a continuat drumul către România. Situația era atât de gravă încât colegii și membrii delegației au ajuns să creadă că nu mai avea șanse. A fost chemat și un preot pentru a-i administra ultimele ritualuri religioase. În România, vestea a fost transmisă într-o formă și mai crudă: Alfred Eisenbeisser fusese considerat mort.

Mama lui a primit vestea și, potrivit relatărilor păstrate în presa românească, a început să pregătească cele necesare pentru pomenirea fiului. Numai că povestea nu avea să se termine acolo. Alfred Eisenbeisser a supraviețuit!

După aproximativ o lună de spitalizare în Genova, a început să-și revină. A fost transportat apoi spre România și, în cele din urmă, a ajuns la Cernăuți. Când și-a văzut fiul viu în fața ochilor, mama lui a leșinat de emoție. Este una dintre acele întâmplări în care realitatea pare să fi fost scrisă de un scenarist. Fotbalistul plecase în Uruguay pentru primul Mondial din istorie și se întorcea acasă după ce fusese, practic, declarat mort.

Venus București și anii de glorie

După perioada petrecută la Cernăuți, Alfred Eisenbeisser a ajuns la Venus București. Debutul său pentru formația bucureșteană este consemnat în 1932, iar aici avea să-și petreacă cea mai importantă parte a carierei de club. Potrivit bazelor statistice consultate, Alfred Eisenbeisser a strâns 114 meciuri de campionat și 16 goluri pentru Venus. Labtof îi contabilizează, în total, 139 de apariții pentru club în competițiile pentru care are date disponibile, dintre care 114 în campionat, 22 în Cupa României și 3 în Cupa Europei Centrale.

În tricoul lui Venus, fotbalistul a făcut parte din generația care a dominat fotbalul românesc interbelic. Palmaresul atribuit clubului îi consemnează patru titluri de campion al României: 1933-1934, 1936-1937, 1938-1939 și 1939-1940. Există însă și o mică problemă de surse: un articol publicat de Adevărul menționează trei titluri. În schimb, Wikipedia, Fanatik și alte baze de date istorice indică patru, iar cele patru sezoane apar și în palmaresul prezentat pentru Venus. Pentru această cronologie, varianta de patru titluri este cea mai bine susținută de sursele disponibile.

„Alfred Feraru” – numele schimbat în 1936

Un detaliu important din biografia lui Eisenbeisser se află în documentele administrative ale epocii.

În 1936, Alfred F. Eisenbeisser a solicitat schimbarea numelui de familie din Eisenbeisser în Feraru. Anunțul apare în publicațiile oficiale ale Ministerului Justiției, unde este menționat explicit faptul că Alfred F. Eisenbeisser, născut la Cernăuți la 7 aprilie 1908 și domiciliat în București, solicita autorizarea schimbării numelui patronimic.

Astfel a apărut oficial numele Alfred Feraru. În presa sportivă însă, numele Eisenbeisser nu a dispărut imediat. În cronicile vremii apar atât Eisenbeisser, cât și Feraru, iar ulterior și formele Fieraru sau Fredi Fieraru.

De aceea, în istoria fotbalului românesc, cele două nume trebuie privite ca aparținând aceluiași om.

Un mijlocaș prezent în meciurile importante ale României

După Mondialul din 1930, Eisenbeisser a continuat să fie convocat la națională. Statisticile Labtof îi atribuie 9 selecții pentru România între 1930 și 1939, fără gol marcat.

Unul dintre meciurile documentate în detaliu este cel cu Polonia, disputat la București, pe 3 noiembrie 1935. România a câștigat cu 4-1, iar Alfred Eisenbeisser Feraru a fost titular în linia de mijloc. În arhiva meciului apare cu numărul cinci și cu cinci selecții la acel moment. Un an mai târziu, pe 17 mai 1936, a fost din nou titular pentru România în victoria cu 5-2 împotriva Greciei, în Cupa Balcanică. Documentarea meciului îl trece între mijlocașii echipei României, alături de Zoltan Szaniszlo. La 7 mai 1939, Alfred Eisenbeisser a făcut parte și din echipa României care a învins Iugoslavia cu 1-0 la București.

Aceste apariții sunt interesante și pentru că arată un fotbalist care a rămas în circuitul naționalei aproape un deceniu după aventura de la Montevideo.

Venus și Cupa Europei Centrale

Alfred Eisenbeisser nu a rămas doar un fotbalist de campionat. A evoluat și în Cupa Europei Centrale sau Cupa Mitropa, competiția internațională care reunea în acei ani cluburi importante din Europa Centrală. În 1937, Venus București a întâlnit formația maghiară Újpest. Bucureștenii au pierdut cu 4-6 pe teren propriu, la 13 iunie, apoi cu 1-4 la Budapesta, pe 20 iunie. Eisenbeisser a jucat în partida disputată în capitala Ungariei.

De la fotbal la patinaj artistic

Dacă povestea s-ar fi oprit la fotbal, Alfred Eisenbeisser ar fi rămas oricum unul dintre internaționalii României de la primul Campionat Mondial. Dar el avea și o a doua carieră sportivă: patinajul artistic!

Eisenbeisser a concurat în proba de perechi alături de Irina Timcic. Cei doi au participat la Campionatele Europene din 1934, unde au terminat pe locul 7. Doi ani mai târziu, aceeași pereche a ajuns la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Garmisch-Partenkirchen, în Germania. Eisenbeisser a terminat competiția olimpică pe locul 13 în proba de perechi.

Este, probabil, cea mai spectaculoasă particularitate a biografiei sale: omul care jucase fotbal la primul Campionat Mondial din istorie reprezenta România, câțiva ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de Iarnă. Olympedia confirmă participarea sa la ediția din 1936 și locul 13 obținut alături de Irina Timcic. Tot Olympedia consemnează și rezultatele sale la Campionatele Europene din 1934 și 1939.

Ultima competiție europeană și revenirea pe gheață

În 1939, Eisenbeisser a participat din nou la Campionatele Europene de patinaj artistic. De această dată, partenera sa a fost Ileana Moldovan, iar perechea română a terminat pe locul 9.

Interesant este că activitatea sa în patinaj nu s-a încheiat odată cu perioada interbelică. Surse ulterioare îl menționează din nou pe gheață în anii ’50, într-o perioadă în care revenirea lui la competiție, la o vârstă la care majoritatea sportivilor erau deja retrași, pare aproape la fel de neobișnuită precum participarea la două sporturi de nivel internațional.

Ultimii ani la Berlin

După război, numele Alfred Eisenbeisser a început treptat să dispară din prim-planul sportului românesc. Fotbalistul care fusese la Montevideo, care jucase ani buni pentru Venus și care ajunsese la Jocurile Olimpice de Iarnă a intrat încet în uitare. În ultimii ani ai vieții s-a stabilit la Berlin.

Alfred Eisenbeisser a murit la 1 iulie 1991, la vârsta de 83 de ani. Olympedia consemnează Berlinul drept loc al decesului și data exactă a morții. A murit departe de lumea fotbalului românesc care îl cunoscuse în tinerețe. Într-un fel, destinul său a fost unul dintre acelea pe care istoria sportului le păstrează în sertare, iar generațiile următoare le redescoperă din fragmente de ziar, statistici și fotografii îngălbenite.

Alfred Eisenbeisser, o poveste care nu încape într-un singur sport

În istoria fotbalului românesc, Alfred Eisenbeisser va rămâne legat pentru totdeauna de Uruguay 1930. A fost unul dintre tinerii care au făcut parte din prima reprezentativă a României la un Campionat Mondial. Dar biografia lui spune mult mai mult decât atât.

A fost copilul Cernăuțiului care a plecat peste Atlantic la 22 de ani. Fotbalistul care a jucat împotriva Peruului și Uruguayului. Omul care aproape a murit la întoarcere și a fost declarat mort înainte de a apărea din nou în fața mamei sale. Jucătorul de la Venus care a strâns peste o sută de meciuri de campionat. Alfred Feraru, numele sub care a fost înregistrat oficial după schimbarea din 1936. Și, în cele din urmă, patinatorul artistic care a reprezentat România la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1936. Poate tocmai de aceea povestea lui merită spusă din nou pentru că Alfred Eisenbeisser nu a fost doar unul dintre fotbaliștii României de la primul Mondial. A fost un sportiv care, într-o epocă în care drumurile internaționale erau lungi, sportul era încă amator, iar carierele nu se măsurau în contracte și statistici sofisticate, a reușit să ajungă în două lumi sportive complet diferite.

Fotbal și patinaj. Montevideo și Garmisch-Partenkirchen. Eisenbeisser și Feraru. O singură viață. Și o poveste pe care fotbalul românesc nu trebuie s-o uite!

Fișa lui Alfred Eisenbeisser

Surse

• Olympedia – profilul lui Alfred Eisenbeisser, date biografice și participarea la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1936.
• Wikipedia – Alfred Eisenbeisser – date biografice, cariera la Venus, națională și patinaj artistic.
• Adevărul – articolul „Povestea lui Fredi Fieraru…” – detalii despre Mondialul din 1930, boala de pe drumul de întoarcere, Venus și cariera la patinaj.
• Labtof.ro – statistici de club și națională, inclusiv cele 114 meciuri de campionat pentru Venus și 9 selecții pentru România.
• RSSSF – documentarea meciurilor României din perioada 1930-1939.
• Arcanum / presa vremii – cronici și documente contemporane privind activitatea lui Alfred Eisenbeisser/Feraru la naționala României.