ALEXANDRU MAXIM:
„Pentru ce mi-a făcut, m-a jignit profund.
Fără să-i fiu lipsit de respect, nu pot să nu spun: ca antrenor, a greșit grav.”
Au trecut ceva ani de la EURO 2016, dar pentru Alexandru Maxim, rana rămâne deschisă. Mijlocașul ofensiv, astăzi component al echipei Gaziantep, încă resimte o durere profundă legată de acel turneu final, unde ar fi trebuit să fie, în mod firesc, unul dintre „tricolorii” ce reprezentau România în Franța. Dar n-a fost să fie. Decizia controversată a selecționerului de atunci, Anghel Iordănescu, de a-l lăsa acasă pe unul dintre oamenii de bază din campania de calificare, a lăsat urme adânci în sufletul jucătorului.
Preliminarii solide, final dezamăgitor
Alexandru Maxim a fost un jucător important în angrenajul naționalei pe parcursul preliminariilor pentru EURO 2016. A adunat nouă meciuri și chiar a reușit să marcheze. Totul părea să meargă în direcția bună: era în lotul lărgit, implicat activ, cu un rol clar în echipă. Însă, exact pe ultima sută de metri, când visul era aproape de realitate, a primit vestea care avea să-l zdruncine din temelii.
Modul în care a fost înlăturat din lot a fost, în opinia lui Maxim, nu doar nedrept, ci și profund jignitor. „Am fost în cantonament, ne-am întors, am fost ținuți în București, ni s-a spus să așteptăm”, povestește fotbalistul, vizibil marcat, în podcastul iAmStucan. Ziua decisivă a început devreme și s-a terminat cu o umilință: „De la ora 7:00 dimineața până la 16:00 am fost trimis la vizita medicală prin toate spitalele din București. La 19:00 m-a chemat și mi-a zis «știi, pleacă acasă, nu am nevoie de tine»”.
Pentru Alexandru Maxim, acea zi a devenit un punct de cotitură emoțional. A plecat de la Mogoșoaia îngenuncheat de decizie. Nu doar el a suferit, ci și familia, cei care îi fuseseră aproape în toate sacrificiile carierei. „Am plâns de la Mogoșoaia până pe Nordului. Nu doar până acolo, cred că vreo două-trei ore am plâns în mașină. Eram șocat, nu-mi venea să cred.”
O ofertă amară: „Te invit la meci”
Cireașa de pe tortul amar a venit sub forma unei invitații bizare din partea lui Anghel Iordănescu: „Ca să-ți fac un cadou, pot să te invit la primul meci, pe tine și pe familia ta”. Un gest care, în loc să aline, a adâncit și mai mult rana. „Am vrut să-i răspund ceva acid. Vocea mea interioară îmi spunea: «Vă invit eu pe dumneavoastră și familia la meci». Dar m-am abținut. L-am respectat ca om mai în vârstă.”
Respectul rămâne, dar durerea persistă
Cu toate că păstrează un respect pentru fostul selecționer, Alexandru Maxim nu-și poate reprima sentimentul de umilință. „Pentru ce mi-a făcut, m-a jignit profund. Fără să-i fiu lipsit de respect, nu pot să nu spun: ca antrenor, a greșit grav.”
Mijlocașul român subliniază că decizia lui „Tata Puiu” a fost nu doar o eroare de selecție, ci și o lipsă de viziune. „Una e să joci două meciuri amicale, alta e să vezi un fotbalist sub presiune, într-un meci oficial. Eu am arătat în preliminarii, dar și la club, că meritam să fiu acolo.”
Rezultatele confirmă frustrarea
România a părăsit turneul din Franța în genunchi. Un singur punct obținut în grupa cu Franța, Elveția și Albania. O prestație palidă, care nu a confirmat deloc așteptările. Eșecuri dureroase, un joc lipsit de idei și o ofensivă inexistentă. Iar când te gândești că Alexandru Maxim, un jucător capabil să creeze și să finalizeze, a privit totul de acasă, încep să apară întrebările.
O lecție amară, dar asumată
Timpul a trecut, dar lecția a rămas. Alexandru Maxim s-a resemnat, dar nu a uitat. „Treci peste, te resemnezi, dar nu poți șterge cu buretele”, spune el cu luciditate. Fotbalul e plin de povești ca a lui – de visuri frânte la un pas de realitate, de decizii greu de înțeles și de dureri ce nu se văd în statistici. Iar cazul Maxim – EURO 2016 rămâne una dintre cele mai triste astfel de povești din fotbalul românesc modern.
