Alexandru Apolzan, poreclit “Piți”, este unul dintre cei mai buni fundași români din toate timpurile și este considerat primul libero veritabil din istoria fotbalului mondial. Născut la Sibiu pe 6 februarie 1927, Apolzan și-a început cariera la Șoimii Sibiu, pentru ca apoi să îmbrace tricourile echipelor CFR/Rapid București (1946-1949) și CCA/Steaua (1949-1962) în Divizia A.
Deși avea doar 1,76 metri înălțime, Alexandru Apolzan era dotat cu o detentă extraordinară și o tehnică rar întâlnită la un fundaș. În cei 16 ani de activitate în prima divizie, a disputat 268 de meciuri și a marcat 3 goluri. Pentru echipa națională a României a strâns 22 de selecții între 1949 și 1960.
La CCA/Steaua a cucerit 11 trofee: 6 titluri de campion și 5 Cupe ale României. În vara anului 1949 a făcut un pas istoric în cariera sa de fotbalist, fiind primul mare “trădător” pe ruta Rapid – Steaua, când a părăsit echipa feroviară pentru a îmbrăca “haina” militară.
Ioan Chirilă, legendarul jurnalist sportiv, îl descria pe Alexandru Apolzan în termeni elogioși: “A jucat plutind, cu o tehnică de înaintaș și cu un fair-play nemaiîntâlnit pe terenurile noastre”. Nu a fost văzut niciodată faultând și aborda jocul cu o eleganță deosebită, fiind comparat mai târziu cu Miodrag Belodedici.
Alexandru Apolzan s-a stins din viață pe 23 decembrie 1982, la doar 55 de ani. Viața sa personală a fost marcată de excese, iar după retragerea din activitate, pasiunea pentru băutură i-a fost fatală. Johnny Răducanu, celebrul interpret de jazz, îl descria ca fiind “un fotbalist fără pereche și un băiat tare iubăreț”.
Alexandru Apolzan rămâne în istoria fotbalului românesc nu doar ca un inovator al postului de libero, ci și ca un exemplu de eleganță și fair-play pe terenul de fotbal.
