Din rău în nimic! Cam așa am putea defini ceea ce reprezintă în acest moment jocul Stelei sub Costel Gâlcă. După prestațiile foarte slabe cu norvegienii de la Strømsgodset IF, Steaua și-a menținut parcursul descendent ca joc și în Kazahstan, acolo unde a remizat, scor 2-2, cu Aktobe, o echipă de muncitori, însă muncitori de genul Bănel Nicoliță, al căror unic talent este ambiția și dăruirea. Pentru cine nu a privit meciul, scorul de pe tabelă ar putea părea unul survenit după un meci în care Steaua a jucat ceva, în care a luptat, în care s-a dăruit și în care au încercat să arate că este o campioană, nu o adunătură de plictisiți amatori. Ei bine, Steaua nu a arătat deloc a echipă, și a demonstrat, prin jocul ei, că nu este antrenată sau, dacă este, acel ”tehnician” nu are habar de ceea ce înseamnă tactică. La ora actuală, Steaua nu joacă nimic în atac, Steaua pare drogată în apărare, iar la mijloc, Dumnezeu cu mila și Tănase cu prostia.
Gâlcă și tactica, Marean și Academia!
Unicul lucru pozitiv de azi pentru Steaua a fost scorul, un 2-2 care o menține cu șanse mari pentru play-off. În rest, nimic, nimic, nimic și iar nimic. În ceea ce-l privește, Costel Gâlcă a demonstrat încă o dată, deși nu mai era nevoie, că nu are habar de tactică. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, antrenorul Stelei nici nu știe ce este aceea o tactică, deoarece el nu folosește niciuna. Ca și la dubla cu norvegienii, arma lui Gâlcă nu a fost fotbalul, ci norocul. Dacă atunci a avut noroc cu ratările nordicilor, în meciul cu kazahii numai prostia portarului advers și devierea unui fundaș kazah au făcut ca Steaua să nu piardă un meci pe care, să fim realiști, ar fi meritat să-l piardă.
Steaua, echipa mâinilor moarte!
Ca în fiecare meci, la Steaua se ”remarcă” jucătorii cu talent ieșit din comun. Petardele zilei au fost, de departe, Latovlevici, Tănase și Arlauskis. Dacă e să vorbim de Tănase, un jucător care în 99% din meciurile jucate la Steaua a fost un dezastru natural, trebuie să spunem că decarul Stelei demonstrează de la meci la meci că cineva ”acolo sus” la echipă îl iubește. Numai așa se explică folosirea lui meci de meci. Ceva și mai revoltător în ceea ce-l privește pe Dodel este faptul că acesta este, nici mai mult, nici mai puțin, decât CĂPITANUL STELEI! Într-o lume în care există tehnologie, o lume în care oamenii se cred ființe elevate, o lume în care există internet, o lume în care omul a ajuns în spațiu, un individ ca Tănase este căpitan la o echipă de fotbal. La fel de surprinzător este și faptul că Latovlevici, un jucător fără nicio legătură cu acest sport, este încă titular la Steaua. Norocul său este acela că pe bancă nu este nimeni pe postul său. Și în final, Arlauskis, un portar cu reflex, începe să arate de ce nu juca la Kazan. Dragă Giedrius, în România e de tine, nu în fotbalul mare.
steaua castiga in retur la scor