Istoria este o poveste spusă încontinuu pentru amnezici și pentru uituci. Sau pentru oameni naivi sau indiferenți. De fiecare devine relativă în funcție de cel care o ascultă și acesta e cazul multor istorii personale ale personalităților sau a evenimentelor care au marcat un moment, o epocă, o civilizație. În fotbal, cluburile de fotbal pot avea istorii simple, complicate, epice – dar momentul originar e unul singur – și fiecare are dreptul de a-l judeca în funcție de cum simte – banal sau superlativist.
În acest articol – Ajax Amsterdam – cel mai reputat club de fotbal olandez – își va prezenta originea – banală pentru unii, inocentă pentru alții, dar fără de care lumea nu s-ar fi bucurat de fotbaliști ca Johan Cruyff, Patrick Kluivert, Ruud Gullit, Marko van Basten sau Wesley Sneijder. Totul a început în anul 1893, când trei prieteni liceeni s-au organizat să pună la cale un club de fotbal. Da, trei studenți care nu au împlinit la acea vreme vârsta majoratului.
Cei trei eroi ai poveștii sunt trei nativi ai metropolei Amsterdam – Han Dade, Carl Reeser și Floris Stempel. Cei trei, aflați în anul trei de liceu al școlii Mauritskade, au pus la cale cu alți colegi de-ai lor pe data de 15 octombrie 1893 prima formă a clubului, numită Union, schimbându-și apoi denumirea un an mai târziu în Foothball-Club Ajax. Primele culori ale echipamentului au fost alb și roșu – tricouri în dungi și pantaloni negri, iar meciurile le-au disputat pe un deal pe o arenă improvizată în locația fostului Vondelpark.
Pe lângă cei trei, printre fondatorii nemenționați îi regăsim pe Van der Net, Van Hilten, Doudart de la Grée, Woortman, Jonkhart și frații Thomasze. Acel spațiu de joc se afla în apropierea cafenelei patronate de Jonkhart din Amstelveen, o suburbie a Amsterdamului. Totuși, ca orice proprietate privată – necesita un preț – iar suma plătită pentru șase luni a fost în jur a 15 guldeni olandezi.
Terenul se numea Het Veldje – traducerea în olandeză a substantivului dealul, iar meciurile – deși aveau o conotație urbană, pentru că erau realizate între elevi, studenți și prieteni din același oraș – aveau un fundal rustic și aparent rural, dat de boemia peisajului de țară – cu ferme, faimoasele mori. Vorbind de boemia vremii, lucrurile au început să se schimbe începând cu 1896 – când majoritatea membrilor fondatori au părăsit orașul – pentru studii sau pentru a-și întemeia propriile familii.
De asemenea, zona unde echipa își juca meciurile – Nieuwer-Amstel – a fost incorporată în structura metropolitană a orașului Amsterdam, obligându-i pe cei trei rămași să se gândească la o variantă pragmatică pentru club de a supraviețui pe termen mediu și lung. De altfel, imobiliar vorbind, spațiul ocupat de terenul de joc urma să fie transformat într-un spațiu rezidențial de lux și implicit orice inițiativă asemenea celor trei nu putea fi susținută doar cu pasiune și entuziasm.
În această notă, la începutul lunii martie, cei trei – Dade, Reeser și Stempel – au redactat o scrisoare, pe care au trimis-o tuturor părților doritoare de a se implica și colabora pentru a crea un nou club de fotbal profesionist în locul celui fondat în 1893. Și în câteva zile – 18 martie 1900, în cafeneaua Oost-Indie din Kalverstraat au fondat oficial Football Club Ajax (scris corect).
Dintre cei trei, cel mai tânăr era Carl Bruno Reeser – doar 18 ani la momentul istoric menționat mai sus. Carl s-a născut pe 23 ianuarie 1882 la Amsterdam, ca fiul a lui Henrik Dirk (telegrafist) și Johanna Maria; mama lui a murit când el avea șapte ani, iar tatăl s-a recăsătorit când Carl avea 15. El s-a căsătorit în 1920 cu Frederika Wilhelmina Emilie Klijn (cu șapte ani mai mică decât el) și au avut trei fete – Johanna Maria -Mary-, Frederika Wilhelmina –Freddie– și Gerarldina Cornelia Carolina – Gery.
Profesional, a activat în domeniul vânzărilor de asigurări, fiind ales de către cei doi amici Stempel și Dade ca primul secretar al clubului în 1900. De asemenea, în cadrul clubului a mai fost secretar adjunct între 1901 și 1903 și trezorier adjunct între 1912 și 1916. Reeser a murit la vârsta de 91 de ani pe data de 11 mai 1973, în orașul Bossum.
Singurul fondator care a activat și ca jucător în cadrul clubului începând cu 1900 a fost Henrich Daniel Dade. Cunoscut de apropiați ca Han Dade, el s-a născut la 9 februarie 1878 ca primul fiu al unui inginer proiectant naval pe nume Hartwig Nicolaas și Geertje Orthmann. Absolvent al liceului Weteringschans, acesta a lucrat ca și funcționar public în cadrul Autorității Naționale pentru Poștă, Telegraf și Telefonie – unde și-a dezvoltat pasiunea de filatelist.
În 1905, la vârsta de 27 de ani, s-a căsătorit cu Geertruida Wilhemina – cu șapte ani mai în vârstă decât el, cu care a avut un un fiu – Henry, cinci ani mai târziu; din păcate, prima lui soție a murit în 1931, permițându-i un an mai târziu să se recăsătorească cu Henny van Lith. Alături de fratele său Johan, au jucat puțin în primii ani – mai exact în sezonul 1904-1905, dar s-au remarcat în funcțiile de conducere.
Han Dade a fost vice-președinte în primii ani de existență ai clubului între 1900 și 1903, secretar adjunct între 1908 și 1910, președinte al clubului între 1910 și 1912 și din nou vice-președinte între 1914 și 1923, retragându-se ca președinte onorific. Pe 15 decembrie 1940, la vârsta de 62 de ani a decedat în localitatea Castricuum, într-o perioadă în care Olanda era ocupată de Germania nazistă.
Cel mai bătrân dintre cei trei – și probabil cel care a avut cel mai mare impact prin acțiunile sale – a fost Floris Stempel, născut pe 18 ianuarie 1877. La 23 de ani, a pus bazele clubului Ajax la 18 martie 1900, alături de ceilalți doi – Reeser și Dade – ocupându-se personal de înregistrarea clubului sub numele de Amsterdamsche Foothball Club Ajax, fiind primul președinte al clubului între 1900 și 1908.
Sub conducerea sa, clubul a fost afiliat Asociației Regionale de Fotbal Amsterdam și a organizat primele meciuri consemnate din istoria sa. Primul a fost un meci amical disputat pe 20 martie 1900, cu cealaltă echipă din localitate – Amsterdamsche FC, pierdut cu 1-6, iar al doilea un meci oficial jucat pe 29 septembrie 1900, împotriva Federației Olimpice Sportive Germane, câștigat cu 2-1.
Tot el are meritul de a afilia clubul la Federația Olandeză de Fotbal în 1902, intrând astfel în circuitul fotbalului profesionist olandez începând cu a treia divizie (vestică). Până atunci, a terminat de fiecare dată pe locul secund în liga secundă din Amsterdam, reușind să aibă cel mai bun golaveraj din divizie în 1903. Din păcate, terenul de joc pe care au evoluat în acel timp nu a fost la nivelul pretențiilor lui Stempel și Dade, care au fost forțați să joace pe dealurile din nordul Amsterdamului – Buiksloterham – unde erau multe ferme de animale.
Fiind la început și cu un capital financiar relativ fragil, clubul nu-și putea permite dezvoltarea propriei arene, deoarece orașul era plin de șantiere cu stadioane în construcție. E amuzant pentru că pentru suporteri a fost un efort constant de a-și demonstra atât tenacitatea, cât și pasiunea pentru club, fiind obligați să închirieze de fiecare dată un feribot să-i ducă în Nord și apoi să meargă la pas încă un sfert de oră.
Din cauza această, în 1907, la inițiativa membrului onorific – arhitectul Daan Roodenbrugh, a fost construit primul stadion oficial din istoria lui Ajax – Het Houten – pe două spații care aparțineau municipalității Watergraafsmeer, situate pe un polder – un teren inundabil în regim natural, specific Olandei. Stadionul în forma clasică a apărut de abia după anii 1910, neavând la început nici tribune, nici apă potabilă, nici vestiare, jucătorii având ca locație pentru echipare un bar din apropiere.
Totuși între 1902 și 1908, echipa a reușit să atragă grupurile a două foste cluburi – Swift (1904) și Holland (1908), care aveau în componență foști membri fondatori ai lui Ajax, crescându-și fondul de selecție al jucătorilor, lucru care va deveni un atribut aproape sinonim cu identitatea sportivă a celor de la Amsterdam privind creșterea, promovarea și educarea sportivilor de la secția de fotbal.
Promovați din primul sezon în liga secundă de vest, aceștia au ocupat patru ani consecutivi între 1903 și 1906 aceeași poziție în clasament – locul 4, ca apoi să promoveze din categoria B în categoria A a ligii secunde olandeze, nereușind totuși să treacă de faza de play-off pentru promovare în prima ligă. 1908 a fost un an important pentru că au câștigat Crucea de Aur – o competiție între cele mai puternice opt cluburi din Amsterdam la acea vreme.
În 1908, Stempel s-a retras alături cu ceilalți membri din conducere și înlocuit în funcția de președinte cu Chris Holst. Perioada morții sale rămâne până și azi ambiguă, deoarece se leagă de naufragiul unei nave comerciale. Mulți pendulează între datele de 23 ianuarie și 16 martie 1910. Se afla la bordul navei olandeze SS Prințul Willem al II-lea – care aparținea de Serviciul Poștal Regal Vest Indian, care a pornit pe data de 21 ianuarie 1910 din Amsterdam cu destinația Paramaribo din Suriname.
Ultimul semn de viață dat de nava olandeză a fost pe 23 ianuarie 1910, când a notificat prin telegraf trecerea pe lângă insula Ushant, aflată în apropierea Bretaniei și în extremitatea sudvestică a Canalului Englez. O lună mai târziu pe data de 16 martie 1910 au fost găsite provizii și materiale ale navei pierdute în larg, ajunse pe țărmul insulei Houat și St. Nazaire din coasta vestică a Franței.
Vaporul cu aburi a fost declarat pierdut pe coasta vestică a Franței între 23 și 29 ianuarie 1910, cu toți cei 54 de pasageri, printre care și Floris Stempel la bord. La doar 43 de ani, acesta a fost primul din grupul celor trei care a pierit și a lăsat în urmă o moștenire pe care mulți dintre fanii fotbalului total nu ar fi cunoștienți.
De ce AJAX?! Clubul din Amsterdam nu e nici primul, nici ultimul, deci nu este singurul club ai căror membri fondatori erau fascinați și fermecați de mitologia greacă și eroii legendelor olimpice. Printre exemple la prima strigare se regăsesc: Achilles 29 (clubul din Groesbeek bazat pe numele celebrului erou Ahile – vărul lui Ajax), Heracles (clubul din Almelo bazat pe numele celebrului Hercule) sau Sparta (clubul din Rotterdam bazat pe numele orașului-stat militar recunoscut pentru luptele sale).
Conform dicționarelor de mitologie care au fost rezumate în pagina de Wikipedia, Aiax din Salamina sau Ajax a fost regele Salaminei, fiul lui Telamon și un important erou din mitologia greacă. El a jucat un rol semnificativ în epopeea lui Homer, Iliada, dar și în celelalte epopei care prezintă războiul troian. Pentru a fi deosebit de Aiax din Locres, fiul lui Oileu, acest erou este numit adesea Marele Aiax sau Aiax Telamonianul.
O legendă consemnează că atunci când Heracles pregătea expediția împotriva cetății Troia a venit să îl invite pe Telamon să ia parte la această aventură și l-a găsit pe acesta petrecând. Heracles l-a rugat atunci pe Zeus să-i ofere lui Telamon un fiu la fel de viteaz ca tatăl său și la fel de puternic ca blana leului cu care era înveșmântat. Auzindu-i ruga, Zeus i-a trimis ca semn un vultur (de aici provine și numele copilului, Aiax, nume care se aseamănă cu αιτoς, vultur).
După o altă versiune, Aiax se născuse deja când a venit Heracles, care l-a înfășurat în blana de leu și i-a cerut lui Zeus să îl facă invulnerabil. Copilul a devenit într-adevăr invulnerabil, însă cu excepția părților trupului unde Heracles își ținea tolba cu săgeți: umăr, șold și subsoară. În Iliada, Aiax este descris ca fiind, după vărul său Ahile, cel mai puternic, mai viteaz și mai înalt dintre ahei și cel mai bun la mânuirea armelor. A fost crescut și antrenat împreună cu Ahile de centaurul Chiron, la fel ca tatăl său Telamon și fratele acestuia Peleus (tatăl lui Ahile; Aiax și Ahile fiind veri).
După Ahile, Aiax era cel mai valoros luptător din armata lui Agamemnon, chiar dacă el nu avea înțelepciunea lui Nestor, Idomeneus sau Ulise. Armele lui Aiax erau un topor uriaș și un scut format din șapte piei de bou suprapuse. Al optulea strat, cel din exterior era făcut din bronz. Pe tot cuprinsul Iliadei, Aiax a rămas nevătămat în lupte, iar dintre protagoniștii războiului troian este singurul care nu a primit vreun ajutor divin. El întruchipa oate virtuțile unui războinic desăvârșit: perseverență, demnitate și vitejie.
Aiax s-a făcut remarcat în Iliada mai ales pentru forța și curajul său nemărginit, calități care ies cel mai mult în evidență în două lupte împotriva lui Hector. Desemnat de soartă să lupte singur cu prințul troian, Aiax l-a doborât pe acesta cu o piatră, dar înfruntarea a fost oprită de crainici, fără să fi existat un învingător și un învins. Mai târziu, Aiax a fost trimis în solie la Ahile, pentru a încerca să îl convingă să reintre în război și i-a reproșat eroului mirmidon egoismul și încăpățânarea acestuia de a nu lupta.
A doua confruntare dintre Aiax și Hector a avut loc abia mai târziu, atunci când Hector a pătruns în tabăra aheilor pentru a distruge o parte din corăbiile grecești. În Cartea a XIV-a, Aiax a aruncat o piatră gigantică spre Hector și aproape l-a ucis, însă troianul a fost readus în simțiri de zeul Apollo și și-a continuat ofensiva. Mânuind doar o lance, Aiax a reușit să salveze corăbiile aheilor de atacul troienilor.
În Cartea a XVI-a, deși nu a fost rănit, Aiax a fost dezarmat de Hector, care i-a frânt lancea și de aceea el s-a retras din luptă, recunoscând voința zeilor. Nu a mai reitnrat în scenă decât după moartea lui Patrocles. Tot Aiax este cel care a recuperat trupul lui Patrocles de la Hector, cu ajutorul lui Menelau, însă nu a reușit să ia de la troieni și armura acestuia pe care o primise de la Ahile. În timpul jocurilor funebre organizate de Ahile, Aiax s-a luptat cu Ulise, însă nici unul nu este învingător. Același lucru se întâmplă și în luptele de scrimă cu Diomede.
Mai târziu, după ce Ahile a fost ucis de Paris cu ajutorul lui Apollo, Aiax și Ulise s-au străduit să protejeze trupul acestuia de troieni. Aiax i-a ținut la distanță pe dușmani cu toporul său, în timp ce Ulise a reușit să ducă trupul în carul său de luptă și să-l salveze. Atât Aiax cât și Ulise au pretins că o să primească armura lui Ahile ca răsplată pentru eforturile lor. În cele din urmă, după lungi dezbateri, armura i-a revenit lui Ulise.
Înnebunit de furie, Aiax a măcelărit un grup de oi, crezând că sunt niște ostași ahei. Ura lui s-a îndreptat mai ales către Agamemnon și Ulise. Când și-a revenit din starea de nebunie, și-a dat seama că prefera să moară decât să trăiască restul vieții în rușine. El s-a sinucis cu sabia pe care o primise de la Hector când cei doi au făcut schimb de obiecte (Odiseea, 11.541).
Din sângele lui Aiax a răsărit o floare roșie, care la fel ca în cazul lui Hiacintos, purta pe frunzele ei o parte din numele eroului, Ai, litere care sunt de asemenea și o expresie a durerii, a tristeții sau a bocetului (Pausanias 1.35.4). Aiax nu a fost ars pe rug după obicei, ci așezat într-un coșciug și înmormântat. I se aduceau anual onoruri divine la Salamina. O altă variantă a mitului spune că Aiax a fost incinerat, iar cenușa lui a fost pusă într-o urnă de aur, îngropată într-un promontoriu de la intratrea în Hellespont. Despre moartea lui Aiax se vorbește de asemenea în Metamorfozele lui Ovidiu.
Pe cât de morbid ar suna, cei trei fondatori ai clubului olandez au fost fascinați de modul cum a murit eroul mitologic grec: s-a sinucis fără a fi cucerit. Traducând metafora un pic macabră, i-a fascinat tenacitatea unui personaj care nu a renunțat la ambiția și voința sa de a rezista în fața greutăților oferite de timp și societate, așa cum au făcut cei trei în epoca în care au înființat clubul Ajax.
