ADALBERT DEȘU
(24 martie 1909 – 6 iunie 1936)
În istoria fotbalului românesc există nume care, deși estompate de trecerea timpului, merită să fie readuse în prim-plan pentru contribuția lor remarcabilă. Adalbert Deșu este unul dintre aceste nume uitate. Deșu, un atacant de excepție care a scris istorie în 1930, atunci când a marcat primul gol al României la primul Campionat Mondial din istorie, Uruguay 1930.. Povestea sa, deși scurtă, rămâne una dintre cele mai impresionante din sportul românesc interbelic.
Pe 24 martie 1909, în micuța localitate Gătaia din Banatul aflat pe atunci sub administrație austro-ungară, venea pe lume un băiat care avea să intre în istoria fotbalului românesc. Părinții săi, de etnie maghiară, l-au numit Béla Dezső, nume care ulterior a fost românizat în Adalbert Deșu. Crescut într-o regiune multiculturală, tânărul Adalbert a dezvoltat de timpuriu o pasiune pentru sportul-rege, începându-și cariera chiar în localitatea natală.
Având o înălțime de aproximativ 1,70 metri, Adalbert Deșu nu impresiona neapărat prin fizic, dar compensa prin tehnică, viziune și un instinct ieșit din comun pentru gol. Era un atacant clasic, cu un șut precis și o capacitate remarcabilă de a se poziționa perfect în fazele ofensive. Aceste calități nu aveau să rămână neobservate pentru mult timp.
Drumul său în fotbalul de performanță a început cu adevărat când s-a transferat la UDR Reșița, unul dintre cluburile importante ale României interbelice. Între 1928 și 1930, Adalbert Deșu a devenit rapid un jucător esențial pentru echipa sa, marcând impresionante 34 de goluri în 52 de apariții în campionat. Eficiența sa în fața porții și constanța evoluțiilor l-au propulsat rapid în atenția selecționerilor naționalei.
Anul 1929 a reprezentat un moment crucial în cariera lui Adalbert Deșu. La doar 20 de ani, a îmbrăcat pentru prima dată tricoul echipei naționale într-un meci amical împotriva Bulgariei, disputat la Sofia. Deșu nu s-a lăsat copleșit de emoții și a marcat în debutul său pentru România, contribuind la victoria cu scorul de 3-2. A fost primul dintr-o serie de momente memorabile pe care atacantul avea să le trăiască în tricoul naționalei.
În timp ce lumea fotbalistică se pregătea pentru primul Campionat Mondial din istorie, care urma să se desfășoare în Uruguay în 1930, România se număra printre cele 13 națiuni care acceptaseră invitația de participare. Adalbert Deșu, datorită evoluțiilor sale remarcabile, a fost inclus în lotul care a făcut lunga călătorie către America de Sud la bordul transatlanticului Conte Verde.
Primul meci al României la primul Campionat Mondial din istorie urma să fie disputat împotriva Peru pe 14 iulie 1930. Nimeni nu bănuia atunci că urmau să fie martori la un moment istoric pentru fotbalul românesc. Încă din primul minut al partidei, Deșu a reușit să înscrie, devenind astfel primul marcator român la un Campionat Mondial. Golul său a deschis drumul către o victorie importantă pentru România, care s-a impus cu scorul de 3-1.
Meciul a intrat în istorie și pentru alte motive. Placido Galindo de la Peru a devenit primul jucător eliminat vreodată la un Campionat Mondial, după o intrare dură asupra lui Ladislau Raffinsky. Doi jucători români au suferit accidentări grave în acel meci – Adalbert Steiner a suferit o fractură de tibie și peroneu care i-a încheiat cariera, iar Constantin Stanciu a continuat să joace cu rotula deplasată, reușind chiar să marcheze.
Adalbert Deșu a jucat și în al doilea meci al României la acel turneu, împotriva gazdelor din Uruguay, dar naționala noastră a fost învinsă cu 4-0. Acela a fost și ultimul său meci în tricoul naționalei, încheindu-și cariera internațională cu un palmares de 6 meciuri și 3 goluri.
La întoarcerea în țară, Adalbert Deșu a avut parte de o surpriză neplăcută. Președintele clubului UDR Reșița, Max Auschnitt, a refuzat să-i plătească salariul pentru perioada petrecută la Campionatul Mondial. Acest conflict a dus la despărțirea lui Deșu de clubul care îl lansase în fotbalul mare.
În 1930, atacantul s-a transferat la Banatul Timișoara, echipă la care avea să joace până la finalul carierei. Aici și-a continuat evoluțiile remarcabile, marcând 42 de goluri în 77 de meciuri de campionat. Eficiența sa în fața porții a rămas la fel de impresionantă, demonstrând că era unul dintre cei mai talentați atacanți ai acelei generații.
Destinul a fost însă nemilos cu Adalbert Deșu. În 1933, la doar 24 de ani, a fost nevoit să se retragă din activitatea fotbalistică din cauza pneumoniei. O afecțiune care, în era pre-antibiotică, reprezenta o amenințare serioasă. Cu toate tratamentele disponibile la acea vreme, starea sa de sănătate a continuat să se deterioreze.
Pe 6 iunie 1937, la doar 28 de ani, Adalbert Deșu s-a stins din viață în Timișoara, răpus de aceeași boală care îl forțase să renunțe la fotbal. Pierderea sa a reprezentat o lovitură dureroasă pentru fotbalul românesc, care rămânea fără unul dintre cei mai talentați jucători ai săi mult prea devreme.
Deși viața și cariera sa au fost scurte, Adalbert Deșu a lăsat o moștenire impresionantă în fotbalul românesc. El rămâne în istorie ca primul marcator al României de la primul Campionat Mondial din istorie și una dintre figurile emblematice ale participării românești la prima ediție a acestei competiții.
Performanțele sale la nivel de club sunt la fel de remarcabile: 76 de goluri în 129 de meciuri de campionat, o medie de aproape 0,6 goluri pe meci. În contextul fotbalului din perioada interbelică, aceste cifre ilustrează calitatea excepțională a jocului său.
La aproape un secol de la momentul său de glorie din Uruguay, merită să ne amintim de Adalbert Deșu nu doar ca de primul marcator al României la Campionatul Mondial din Uruguay 1930, ci și ca de un simbol al acelei generații pioniere care a pus bazele fotbalului românesc modern. O stea care, deși a strălucit pentru scurt timp, a intrat pentru totdeauna în istoria fotbalului românesc.
