Vă mai aduceți aminte de Elton, Dayro sau Pepe Moreno, Juan Toja, Habibou, Mendoza, Dino Eze, Abel, Arthuro sau chiar Semedo? Vorbim de jucători care au trecut pe la echipa lui Becali, oricare ar fi fost ea, nu asta e important.
Poate mulți din jucătorii de mai sus au fost luați gratis, dar aveau salarii mari chiar și în 2008. Cum ar fi fost dacă investiția mergea atunci într-o academie de fotbal sau un centru de excelență? Pe termen lung, ar fi fost mult mai rentabil, atât pentru fotbalul românesc, cât și pentru clubul care a evoluat în Ghencea în perioada respectivă.
Ne uităm acum la Bălașa, Nedelcu, Coman, Tănase, Benzar, Moruțan, Stanciu, Man, Mitriță, Băluță, Vătăjelu, Rotariu, Răzvan Marin, Ionuț Radu și ne place ce vedem, ne face să ne gândim departe, cum ar fi fost dacă fiecare echipă din Liga 1 avea 4-5 tineri de valoare, acum în 2018, datorită investițiilor de acum 10 ani?
Făcând o paralelă cu valoarea jucătorilor de atunci, care pentru câteva sclipiri, reușeau să-i îmbete pe conducătorii fotbalului românesc, constatăm ce câștiguri financiare ar fi putut obține patronii cluburilor dacă ar fi gândit puțin toate investițiile și banii câștigați de la UEFA pentru o calificare în grupe și s-ar fi concentrat pe tinerii jucători români.
Acum ar fi câștigat înzecit și din comisioanele jucătorilor și din calificările echipelor în grupe, sumele fiind colosale anii aștia. Și greșeala asta au făcut-o toți după ce Generația de Aur a ieșit la pensie.
Clubul Viitorul Constanța a fost fondat în 2009, în curând se împlinesc 10 ani (cam atât trebuie să aibă un patron răbdare cu clubul lui) și vedem cum Hagi culege roadele ușor ușor, majoritatea jucătorilor de la echipele bune din Liga 1 au trecut pe la Ovidiu. Clubul produce în continuare jucători, care merg să joace în Europa sau rămân în Liga 1 sau Liga a 2-a.
Este ceea ce trebuie să facă toate cluburile cu pretenții la Liga 1 și Europa, să investească în juniori și să aibă răbadare cu ei și rezultatele nu vor înceta să apară, fără să fie nevoiți să mai cumpere jucători de care nu a auzit și nu va mai auzi nimeni niciodată.
