Fotbalul feminin dă senzația că a căpătat amploare în ultimii ani, o dată cu globalizarea atât de asiduu promovată de către tandemul FIFA-UEFA, însă în Anglia a avut o repercusiune importantă încă din perioada interbelică. Vorbim de anii de după primul război mondial. În lipsa bărbaților, plecați la război, pentru a nu își opri producția, fabricile au început să angajaze femei, modă urmată și de către Dick, Kerr and Company, companie cu rădăcini scoțiene mutată în Preston și care se ocupa cu construcția de mașinării feroviare. În plin război, fabrica își schimbă producția pentru a aproviziona cu muniție armata engleză.

Atunci, în pauzele de masă, muncitoarele mai rupeau din monotonie jucând meciuri de fotbal, ajungându-se să se pună bazele unei echipe de fotbal feminin ce jucau meciuri cu scop caritativ, în care strângeau bani pentru săraci sau persoane afectate într-un fel sau altul de efectele primului război mondial.

Echipa o avea ca vedetă pe Lily Parr, jucătoare care după cum spun cronicile acelor vremuri pe lângă tehnică și viziune de joc, era și posesoarea unui șut năpraznic. Lily debutase la doar 14 ani, iar în primul său sezon marcase 47 de goluri. Spune povestea că provocată la un duel de către un portar al unei echipe masculine, a șutat atât de puternic încât i-a rupt brațul acestuia.

26 decembrie 1920. Boxing Day. Pe stadionul Goddison Park din Liverpool s-a jucat meciul dintre Dick, Kerr.s Ladies și St. Helens Ladies, având în tribune nu mai puțin de 53 000 de spectatori, ocazie cu care s-au strâns 3115 lire sterline, sumă împortantă pentru acei ani. Lily Parr and co. au câștigat meciul cu 4-0 însă succesul acelei inițiative a provocat reacția ranchiunoasă a conducătorilor FA ( Football Asociation ) iar sezonul imediat următor fotbalului feminin a început să îi apară nenumărate piedici în cale. Au urmat ani în care femeile nu mai aveau voi să joace pe aceleași gazoane folosite și de către echipele masculine, iar arbitrii oficiali nu aveau voie să le conducă meciurile. În pofida hărtoapelor săpate în drumul lor de către atitudinea machistă a membrilor FA, fetele de la Dick, Kerr’s Ladies F.C. au continuat să își joace meciurile caritative, 67 în total, la care au asistat peste 900 000 de persoane și s-au strâns in jur de 175 000 de lire sterline.

Lily Parr a jucat fotbal până în 1951, retrăgându-se la vârsta de 45 de ani, iar Dick, Kerr’s Ladies F.C. s-a dizolvat în 1965, după 828 de meciuri jucate ( au pierdut doar 24 ).

În 1992 s-a organizat un meci cu ocazia căruia au fost omagiate componentele acelei echipe de legendă, iar London Lesbian Kickabouts, o ligă de fotbal feminin din capitala britanică, oferă o cupă cu numele lui Lily Parr, fotbalista recunoscându-și mereu înclinațiile homosexuale.

În 1978, FA a recunoscut fotbalul feminin pe care l-a luat sub oblăduirea sa, din 1991 FIFA organizează Mondialul feminin, iar din 1996 ( Atlanta ) face parte și din programul Jocurilor Olimpice.

sursă foto

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

20 − nine =