Anii 80. Erau vremuri în care în Statele Unite era la modă Nașul un film cu multe Oscaruri făcut cu puțini bani. Povestea italienilor pripășiți pe tărâmul făgăduinței. Familia Rossi ( Fernando și Cloenilde ) la fel ca atâtea alte familii ajunse pe pământ american, încerca să obțină printre străini ceea ce era doar un vis în propria țară. Bunăstarea. Un viitor cât de cât sigur pentru odrasle.
Fernando Rossi era antrenor de fotbal și profesor într-o școală din New Jersey, în timp ce Cleonilde presta servicii, tot ca dascăl, într-o altă școală din același oraș.
În 1987, la câțiva kilometri de insula Manhattanului, mai precis într-un cartier numit Teaneck, se năștea Giuseppe Rossi. La fel ca atâți alți copii de emigranți europeni, Giussepe își agita copilăria căutând echilibrul între baseball-ul găsit în țara adoptivă și fotbalulul impregnat în sângele său latin. Avea să câștige fotbalul, decisivă fiind o vacanță petrecută în Italia alături de tatăl său, cel care a încercat macaroanele cu degetul și l-a dus la echipa de copii a Parmei pentru a da niște probe. A fost acceptat imediat, iar destinul lui Rossi avea să se schimbe.
Pământul făgăduinței era chiar Italia părinților lui. În anul 2000, puștiul italo-american abandona New Jersey și însoțit de Fernando the Father se stabilește în Italia. Este convocat la naționalele italiene sub-16 și sub 17, iar în 2004 este ochit de către cei de la Manchester United. Avea doar 17 ani și nu i-a trebuit decât un an pentru a debuta cu echipa mare antrenată și atunci de Alex Ferguson.
În 2006, după un scurt împrumut la Newcastle, Giuseppe Rossi este sunat de către Bruce Arena, antrenorul selecționatei de fotbal a Statelor Unite. Oferta era mai mult decât tentantă. – Ce zici dacă faci parte din naționala americană și vii să joci pentru noi la Mondialul din Germania?
– Îmi pare rău, dar trebuie să vă refuz. Eu sunt italian, iar visul meu este să joc pentru Squadra Azzura.
Au fost vorbe care i-au căzut nasol lui Arena. Cum îndrăznea să îl refuze un puști de doar 19 ani ?: – Nu vom sta după un copil care nici măcar nu joacă cu echipa sa.
Anii au trecut, Mondialul din Germania s-a încheiat, iar Rossi a ajuns, după o mică trambulină prinsă la Parma, în Spania la Villareal, club care a virat pentru el 11 milioane de euro în contul celor de la United.
În Primera Division, 23 de goluri în 57 de meciuri. La Jocurile Olimpice de la Beijiing din 2008, golgeter. Ieri, în Africa de Sud, cele două goluri de mai jos.
Are 22 de ani, s-a născut în New Jersey, a jucat în Anglia și Italia, acum o face în Spania și este titular incontestabil în naționala macaronară ( are chiar și un blog ). Principalul atu al italienilor pentru Mondialul de anul viitor.
http://rd3.videos.sapo.pt/play?file=http://rd3.videos.sapo.pt/MmnJVDQUZkJnZkpkB7j0/mov/1
În celălalt meci al grupei, Brazilia s-a chinuit cu Egiptul. Mai bine zis, a avut noroc. 4-3 cu penalty în ultimul minut și trei goluri din faze fixe.
http://rd3.videos.sapo.pt/play?file=http://rd3.videos.sapo.pt/ONJ60dzVLuT1uZs40nSH/mov/1
