Suporteri sau clienți?

Suporterii s-au obișnuit să forțeze ieșirea patronilor/antrenorilor de la echipă prin violență, ignorând faptul că simpla lor prezență la care se adună respectiva manieră de a protesta nu face nimic altceva decât a agita și mai tare spiritele. Alții îndeamnă la boicotarea ziarelor de tiraj național, uitând că în paginile respectivului, de un mod sau altul, sunt reflectate efectele activității unui club. Publicul cere televiziunilor boicotul la adresa personajelor-gunoi din fotbalul românesc, uitând că el, publicul, este cel care privește captivat certurile și grohăielile preistorice difuzate zilnic, în timp ce ne bucurăm perverși de serile de la televizor sau articolele cu scandal.

Ce semnifică pentru voi echipa favorită? Un grup de jucători, patronul, suporterii ce cântă sau stau liniștiți și ronțăie semințe? Toate astea la un loc? Probabil că răspunsul este mult mai complicat. Toate astea la un loc și mult mai mult. Sunt fotbaliștii care au jucat de-a lungul timpului la echipa care îți place, sunt rezultatele, titlurile câștigate, retrogradările, suferința împărțită cu cel care s-a așezat pe scaunul de lângă tine, bucuria victorie și îmbrățisările în grup la goluri, amintirile atâtor după-amiezi târzii și visurile care le-au însoțit, speranțele năruite sau cele împlinite, surprizele pozitive atunci când echipa ta a câștigat cu un 1-0 apărat cu dinții și crampoanele până în minutul 93 sau negative, atunci când a făcut un 0-0 cu o echipă pe care ar fi trebuit să o bată măr, sosirile și despărțirile, injurăturile de mamă?

Probabil că toate astea luate împreună și separat. Pentru unii echipa favorită este tricoul primit cadou cu ocazia unei zile de naștere, pentru alții moștenire de familie, un dribling de neuitat sau pur și simplu o pasiune sosită într-un moment pe care nu l-au apreciat așa cum trebuie atunci câns s-a întâmplat.

Și în fiecare suporter al unei echipe există o poveste, iar fiecare poveste este un fragment a ceea ce dă suflet unei echipe. Ceea ce timpul și amintirile oferă nu va putea vi cumpărat niciodată cu bani, oricât de mulți ar fi ei. Jucători trec, chiar dacă unii dintre ei își creează propriile amintiri, în cele mai multe cazuri mai frumoase decât merită a fi, parte a unui proces normal în viața unei echipe, suporterii vin și se duc pe cale naturală, însă rămâne cert un fapt: fiecare dintre cei care iubesc o anumită echipă formează parte din existența acesteia. O parte minusculă, însă vitală.

E posibil ca în viitorul apropiat toate lucrurile astea să capete o altă definiție, strivite sub forța elementelor ce par că nu altă voință decât să șteargă și ce am mai rămas romantic și sportiv în fotbal. Afacerea, show-ul (termen din care a mai rămas doar numele, văzând ce se întâmplă pe gazoanele și lojele stadioanelor din România), invazia mediatică; timpuri grele pentru cei care încă mai sperăm într-un fotbal frumos. Suporterul pare să nu mai conteze decât atunci când se pune problema cumpărării meciurilor televizate, a echipamentului pentru noul sezon sau a abonamentelor.

Ne-am transformat din suporteri în clienți. Poate că e mai bine așa din moment ce e inevitabil.

Poate că nu. Toate astea, pentru că așa e viața, depind de noi. E ușor să ni se spună că suntem niște nimeni, că nu contăm, că unul singur nu poate schimba cursul lucrurilor. E ușor la fel ca tot ceea ce duce la eșec și mediocritate. Doar ceea ce ne face să suferim, ceea ce ne pune să înfruntăm destinul, merită cu adevărat efortul. Și doar dacă ne riscăm să alegem drumul cel mai dificil, ne putem considera cu adevărat oameni. Adevărați suporteri.

Avem în propriile mâini ceea ce trebuie să facem.