“Rezultatul ar fi putut fi mai strâns. Un apărător român și-a dat un gol în propria poartă și l-a făcut mai mare. Nu este însă cea mai bună modalitate de a cere azil politic.”

Așa glumeau ziarele spaniole în 1962 pe seama naționalei României după ce pierdusem cu 6-0 pe Santiago Bernabeu, într-un meci contând pentru preliminariile Campionatului European. De altfel, acel meci era și prima înfruntare în care se întâlneau selecționatele României și Spaniei.

Plimbându-mă prin Madrid, într-o zi însorită de octombrie, printre miile de turiști și zecile de mii de madrileni ieșiti pe străzi pentru a sărbători Ziua Spaniei, am deviat din aglomerație și m-am pierdut prin labirintul străzilor înguste din centrul capitalei iberice. E o mare diferență între oamenii de aici și cei din orașele românești. Le vezi fețele vesele, lipsite de griji parcă și te întrebi: Ăștia nu au habar de criză? Nu știu că Spania este țara europeană cu cea mai mare rată de șomaj? Cu siguranță că lumea știe prin ce probleme trebuie să treacă anii ăștia, însă nu sunt un motiv suficient pentru a lăsa zâmbetul, optimismul și cheful de a trăi viața să dispară îngropat sub vălul grijilor și al necazurilor. Hopurile sunt mai ușor de trecut așa.

Sărind din stradă în stradă, la un moment dat, am dat peste o librărie veche, cu o intrare prăfuită și roasă de timp, adormită la colțul unei străzi pline de clădiri cu sute de ani în spate, însă bine întreținute. În vitrină, cărți vechi, hărți rupte din poveștile piraților și fotografii îngălbenite de bătaia soarelui amplificată de geamul mare ce ținea în loc de fațadă. Undeva într-un colț, așezate ordonat peste o fâșie de pânză galbenă, înfășurate cu grijă în folie de plastic, mi-au sărit în ochi niște numere vechi din Marca, Același logo de culoare roșie ușor de recunoscut, un format de dimensiuni mai mari decât cel din zilele noastre, însă cu mult mai mult conținut. Cinci ( 5 ) euro bucata. Văd mare titlul unuia dintre ele: După numai jumătate de oră, selecționata spaniolă marcase deja de patru ori în poarta României. Băi să fiu al naibii, zic, la din astea suntem buni. Așa fac alții meciuri de legendă. Pe spinarea noastră.

Intru, cumpăr ziarul și mă pun pe citit. Românul care marcase autogolul a fost Ion Nunweiller (Dinamo București), iar antrenor pe atunci era Constantin Teașcă, om cu care Marca publica un interviu întins pe jumătate de pagină. România spunea adio turneului final al Campionatului European cu o înfrângere dureroasă în fața Spaniei.

Cronica meciului se întinde și ea pe suprafața a trei pagini întregi împodobite doar de trei fotografii. Nu are rost să ne puneam acum pe tradus un întreg șir de elogii la adresa naționalei iberice și câteva zeci de păreri de rău pentru naționala noastră. Punem aici doar propoziția cu care Marca închide cronica acelui meci:

”Naționala României a fost aplaudată la ieșirea de pe teren. Au jucat dârz, cu ambiție, dur, însă nu au jucat murdar și fără tertipuri care să nu le facă cinste. Nu au tras de timp și nu au încercat să provoace accidentări absurde.”

Echipa României s-a întors acasă cu coada între picioare, Constantin Teașcă a fost demis de la conducerea naționalei și înlocuit cu Gheorghe Popescu, iar după doar trei săptămâni își lua revanșa în returul acelui meci, disputat pe defunctul stadion 23 August, în fața a 80.000 de spectatori, învingând Spania cu scorul de 3-1.

Mai jos, fragmente din ediția din 2 noimebrie 1962 a ziarului El Mundo Deportivo, cu știrea ce reflecta înfrângerea suferită de România în fața Spaniei și respectiv, din 26 noimebrie 1962, după acel 3-1 obținut de România la București.

SPANIA – ROMÂNIA 6-0 (4-0)
Madrid, 01.11.1962 – Campionatul European, faza preliminară

Stadion: Santiago Bernabeu. Spectatori: 80.000. Arbitru: Howley (Anglia).
Au marcat: Guillot (7′, 20′, 70′), Veloso (9′), Collar (17′), Nunweiller (81′ autogol).

SPANIA: Vicente – Pachin, Rodri, Calleja – Paquito, Gloria – Collar, Adelardo, Veloso, Guillot, Gento. Antrenor: Jose Villalonga.

ROMÂNIA:
Vasile SFETCU (Petrolul Ploieşti 2/0)
Mircea GEORGESCU (Ştiinţa Timişoara 2/0)
Ion NUNWEILLER (Dinamo Buc. 12/0)
Dumitru MACRI (Rapid Buc. 10/0)
Emil PETRU (Ştiinţa Cluj 3/2)
Constantin KOSZKA (UTA 3/0)
Zoltan IVANSUC (Ştiinţa Cluj 3/0)
Titus OZON-cpt.(Rapid Buc. 22/7)
Marin VOINEA (Progresul Buc. 3/2)
Dumitru POPESCU (Viitorul Buc. 1/0)
Vasile GERGELY (Viitorul Buc. 3/0)

Antrenor: Constantin Teaşcă (3)

ROMÂNIA – SPANIA 3-1 (2- 0)
Bucureşti, 25.11.1962 – Campionatul European, faza preliminară

Stadion: 23 August. Spectatori: 80.000. Arbitru: Pelomis (Grecia).
Au marcat: TĂTARU (2′), MANOLACHE (8′), CONSTANTIN (61′) / Veloso (65′).

ROMÂNIA:
Ion VOINESCU (CCA 21/0)
Cornel POPA (Dinamo Buc. 11/0)
Ion NUNWEILLER (Dinamo Buc. 13/0)
Dumitru IVAN (Dinamo Buc. 2/0)
Emil PETRU (Ştiinţa Cluj 4/2)
Constantin KOSZKA (UTA 4/0)
Ion PÎRCĂLAB (Dinamo Buc. 2/0)
Gheorghe CONSTANTIN cpt. (CCA 19/6)
Cicerone MANOLACHE (Ştiinţa Timişoara 1/1)
Vasile GERGELY (Viitorul Buc. 4/0)
Nicolae TĂTARU (CCA 23/3)

Antrenor: Gheorghe Popescu (28)

SPANIA: Vicente – Rivilla, Rodri, Calleja – Paquito, Gloria – Collar, Amancio, Veloso, Guillot, Gento. Antrenor: Jose Villalonga.

VIDEO:

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

17 − eleven =