Poate părea ciudat, dar cel mai bun marcator din istoria Seriei A, Silvio Piola, nu a cucerit niciun titlu de campion al Italiei. A rămas însă în istoria fotbalului din „Cizmă” prin cele două goluri marcate în finala Campionatului Mondial din 1938, prin precocitate (a debutat la numai 17 ani), dar şi prin longevitate (ultimul meci l-a jucat la vârsta de 41 de ani).

Pro Vercelli este prima echipă din cariera extraordinară a lui Piola. Prima partidă în recent înfiinţata Serie A a disputat-o pe 16 februarie 1930, contra Bolognei. Avea să termine sezonul cu doar patru apariţii şi fără niciun gol marcat. Dar în următorii patru ani a fost omul determinant pentru echipa sa. Evoluţiile sale au atras atenţia granzilor din campionat, dar a ajuns la Lazio.

În chiar primul an la Roma, talentul său incredibil efectiv a explodat. 21 de goluri în 29 de meciuri, plus debutul în naţională, nu se putea altfel, decât cu gol marcat. A continuat să înscrie pe bandă rulantă, reuşind să devină golgeter al campionatului în două rânduri, 1937 şi 1943. În 1938 avea să cucerească singurul trofeu al carierei, titlul mondial cu echipa Italiei, la capătul unui turneu excelent al lui Piola. Atacantul lui Lazio a marcat de cinci ori, de două ori în finala cu Ungaria. În căutarea unui scudetto, a părăsit gruparea biancocelesta după nouă sezoane pentru Torino. Acolo va reuşi, în 1944, o performanţă uluitoare: 27 de goluri în 23 de meciuri. Dar partidele din acea perioadă nu reprezentau decât distracţie pentru a uita de război. S-a transferat în 1945 la Juventus, unde a evoluat doi ani, făcând ceea ce ştia mai bine: a dat goluri. Dar nici cu bianconerri nu a reuşit să obţină titlul. Poate dezamăgit, poate obosit, poate simţind că are nevoie de o altă provocare, a ales să meargă în Serie B, la Novara.

Îşi va conduce noii coechipieri spre promovare şi va rămâne alături de ei până în 1954. Ultimul meci l-a disputat pe 3 iulie, contra Atalantei. Rămâneau în urma lui 290 de goluri marcate în 566 de partide din Serie A, 30 de goluri în 34 de prezenţe la naţională şi o carieră care a durat 24 de ani, 4 luni şi 16 zile. Dar şi un mare regret: niciun scudetto.

A fost contemporan şi prieten cu Meazza, dar a înscris mai multe goluri decât el. A fost unul dintre vârfurile generaţiei sale. Excelent din punct de vedere tehnic, finalizator de excepţie şi capabil de execuţii acrobatice, Piola a fost şi un foarte bun lider. După ce s-a retras, a rămas în fotbal, fiind membru al corpului tehnic de la Coverciano. A murit la 83 de ani, în 1996.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

fifteen + 13 =