foto: FIFA.com
foto: FIFA.com

De ce să nu ne bucurăm când, după 12 ani ajungem iar la un baraj pentru un turneu final? Dacă nu acum, când? Și ce dacă ne-am calificat cu noroc? Noi nu am pierdut calificări după ce am primit gol la ultima fază a meciului? Mai țineți minte meciul ălă cu Danemarca de la Copenhaga, decisiv pentru calificarea la Euro 2004? Danezii abia dacă s-au văzut pe teren. Am controlat meciul, mai ales partea a doua a jocului. Conduceam cu 2-1 și eram calificați. Ocaziile și ratările curgeau ca pe bandă rulantă pentru noi dar danezii ne-au egalat la ultima fază, adică prin minnutul 97, 98. Arbitru era elvețianul Urs Maier (chiar nu am cum să-i uit numele). Eh, atunci cum a fost? Meritam să mergem la baraj doar pentru ce am arătat pe teren. Primul loc a fost ocupat de Danemarca, al doilea de Norvegia și frustrantul loc 3, România. Norvegienii au dat peste Spania la baraj și au fost eliminați evident. Acum, situația s-a inversat: nu meritam dar ne-am calificat!

Acum, văd că românii nu se bucură că mergem la baraj, că vezi Doamne, nu merităm!!! Păi ce? Meritau ungurii care au luat 8 de la Olanda? Sau turcii care au luat 3 de la unguri? E adevărat că și noi am pierdut cu Olanda, dar în meciurile direct am stat bine:

Turcia 0-1 România
Ungaria 2-2 România
România 3-0 Ungaria
România 0-2 Turcia

Ce ați prefera domnilor: să merităm dar să nu ne calificăm sau să nu merităm dar să ne calificăm? 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

thirteen + 1 =